Activități educative copii – Să ne bucurăm de Eminescu zi de zi, an de an

Bucurie. Așa se pot descrie momentele care alcătuiesc acest proiect. Ca și anul trecut, la ceas aniversar,

Despre Eminescu 2015 colaj 3

am gândit că este bine să ne aplecăm asupra acestui poet nepereche. Așa cum ne-am priceput, așa cum am putut.

Ne aducem aminte cu drag de ceea ce a ieșit, așa că am dorit a avea o continuare, tot festivă. De această dată am ales altă poezie, cum era și normal. „Ce te legeni…” a venit în întâmpinarea noastră, oarecum firesc, la vremea de afară. Știu, calendaristic e toiul iernii, dar privind de la fereastră, e o toamnă târzie, capricioasă.

Am căutat destul de mult materialele necesare alcătuirii și am găsit un clip video din care am extras imaginile pe care le-am folosit.

Dar acesta a fost ultimul pas al activității noastre. Am început cu citirea poeziei. De mai multe ori, în mai multe feluri. O variantă este mai jos.

Ce te legeni… – video

Apoi vorbit despre poezie și pentru a lucra mai cu spor am pregătit o fișă. Acolo au trebuit scrise mai multe:

ideea, mesajul, personajele, emoțiile și sentimentele, acțiunea și timpul dar și concluziile finale.

Tot în această fișă, cu ajutorul Exploziei stelare, s-au formulat mai multe întrebări pe marginea textului. Nu a lipsit nici un exercițiu în care au trebuit aranjate anumite substantive din text într-o coloană, după genul lor. Atașez fișierul în care veți găsi toate aceste elemente.

Fișă Ce te legeni, codrule – clasa a IV

Ce te legeni

Materialul de pe care m-am pregătit eu este cel pe care-l puteți citi mai jos. M-a ajutat să-mi structurez informațiile și să fiu mai pregătită pentru întâlnirea cu Luca. Așa, pot veni în întâmpinarea întrebărilor lui. A nu se înțelege că am analizat-o alături de el de-a fir a păr.

Poezia „Ce te legeni…” este o creație lirică, întrucât Eminescu își exprimă în mod direct sentimentele de dragoste pentru natură, starea de melancolie provocată de scurgerea ireversibilă a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea. Poezia face parte din tema de inspirație folclorică a liricii eminesciene.

Această creație ilustrează imaginea și sentimentele codrului, personificat, aflat la sfârșitul anotimpului toamna, așteptând cu tristețe apropiata iarna. Se sugerează, astfel, starea de melancolie a eului poetic cauzată de trecerea ireversibilă a timpului, care este ilustrată prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna, ce lasă codrul fără frunze, fără păsări, fără viață.

Titlul este exprimat printr-o interogație retorică, pe care poetul o adresează cu nostalgie codrului: „Ce te legeni?”. Tristețea codrului este ilustrată de punctele de suspensie care îndeamnă la meditație, la gândire profundă privind timpul trecător.

Structura, semnificații, limbaj artistic.

Versurile nu sunt structurate în strofe, deoarece poetul exprimă o idee unică și unitară, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifică faptul că viața este trecătoare. Poezia este alcătuită din doua secvențe lirice, organizate sub forma unui dialog între poet și codru: prima secvență lirică o reprezintă întrebarea poetului și a doua, răspunsul codrului.

Prima secventa lirica o constituie întrebarea pe care eul poetic o adreseaza în mod direct codrului, prin reluarea parțiala a titlului:

Ce te legeni,codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?.

Eul poetic își exprimă îngrijorarea pentru tristețea codrului, care se leagănă aparent fără un motiv evident: „Fără ploaie, fără vânt”. Sentimentul de apropiere sufletească, de prietenie îl determină pe poet să observe amărăciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuală: „Cu crengile la pământ?”. Codrul este personificat, deoarece poetul îi atribuie sentimente și stări omenești.

Secvența a doua este alcătuită din răspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poartă un dialog cu poetul, explicându-i motivele din cauza cărora este trist și deprimat. Scurgerea ireversibilă  a timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor toamnă-iarnă. Efectul pe care îl are asupra codrului este dureros, deoarece îi rărește frunzișul, îi alungă păsările cântătoare. Elementele vieții care se degradează treptat, odată cu trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradație, care pornește cu exclamația explicita a codrului, exprimându-și starea sufleteasca de o tristețe sfâșietoare

De ce nu m-aș legănă,
Daca trece vremea mea!

cauzată de efemeritatea vieții.

Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este prevestită prin câteva semne specifice: „Ziua scade, noaptea crește”; „Bate vântul frunza-n dungă”; „Bate vântul dintr-o parte-/ Iarna-i ici,vara-i departe.”Repetiția din versurile citate exprimă disperarea și deznădejdea codrului din cauza anotimpului friguros și pustiitor, ce se apropie implacabil (neîndurător).

Starea de melancolie a codrului, care tânjește după vară, este cauzată și de plecarea păsărilor care îl încântau cu ciripitul lor: „Cântareții mi-i alungă/[…]Dăcă păsările trec!”. Rândunelele pleacă în „stoluri”, imaginea vizuală fiind amplificata de versul „Zarea lumii-ntunecând”, care creează o atmosfera generală de tristețe, de amărăciune profundă de care este cuprinsă întreaga natura.

În finalul poeziei crește în intensitate durerea codrului, care, personificat, este conștient de trecerea timpului, de faptul că viața se scurge ireversibil. Ideea reiese din repetiția verbelor „trec”,„se duc” si din comparatia „se duc ca clipele”. Păsările călătoare și clipele ilustrează concepția că timpul trece prea repede, că viața este efemeră. Codrul rămâne singur, părăsit de toate ființele dragi, idee exprimată prin epitetul triplu „pustiit, vestejit și amorțit”. El este umanizat prin sentimentul de dor, care este singura speranță pentru revigorare, pentru refacerea în vara viitoare:

Și mă lasă pustiit
Vestejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!.

Ideea de timp este exprimată în poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiași câmp lexical: „vremea”, „ziua”, „noaptea”, „iarna”, „vara”, „clipele”.

Inspirată din literatura populară,  poezia „Ce te legeni…” de Mihai Eminescu ilustrează registre stilistice specifice acestei creații lirice. Un element sugestiv prin limbajul popular este dativul etic (dativul posesiv) -„mi-l rărește”, „mi-i alungă”, precum și prezența unor cuvinte și expresii populare- „aripele”, „ici”, „dor”, „singurel”, „trece vremea mea”, „frunza-n dungă”.

Prozodia. Ritmul este trohaic, măsura versului este, ca în poeziile populare, de 7-8 silabe, iar rima este împerecheată: vânt / pământ; clipele / aripele.

Poezia „Ce te legeni…”de Mihai Eminescu este o creație lirică, întrucât poetul, prin glasul codrului, își exprimă în mod direct sentimentele de tristețe și melancolie pentru trecerea ireversibila a timpului, sugerată prin succesiunea anotimpurilor reci și deprimante, toamna și iarna. Prezența dorului din final creează o rază de speranță pentru o eventuală revenire la viață în anotimpul vara, dar melancolia rămâne, pentru că speranța este „departe”.

Albumul pe care l-am confecționat a fost ca un balsam pentru că am putut îmbina imagini și versuri după cum am simțit la acel moment.

Ce te legeni1

Materialele folosite au fost: carton auriu și negru, carton cu modele gri – negru cu intarsii argintii, linen paper pe care am printat imaginile, strasuri adezive, bandă de mătase cu mărgele sidefate.

Am făcut și un clip în care se văd etapele de lucru.

Ce te legeni… album scappy – video

Bucurați-vă de versuri minunate ce vă oferă clipe de tihnă.

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.”
Mihai Eminescu

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Activități educative copii – Să ne bucurăm de Eminescu zi de zi, an de an”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: