Când am văzut cadourile astea, am înțepenit pentru o clipă. Am avut unul din momentele alea în care am crezut că visez!
Asta a fost reacția copilului după ce Moșul a trecut pe la el. Pe la el… pe la noi. Nu că ar fi prima dată dar, de obicei, parcă ultima vizită e cea mai frumoasă și cea mai strălucitoare.
Printre altele, Luca a primit și o cărțulie ce se intitulează „Adio, bursuc!” de Susan Varley, carte pe care o găsiți acum pe site-ul elefant, la un preț prietenos.
A citit-o dintr-o suflare, după care a venit și mi-a cerut să fac și eu același lucru.
Trebuie s-o citești, mama!
Am lăsat totul și asta am făcut. Sinopsisul cărții spune:
Toate animalele din pădure – Cârtița, Broasca, Vulpe și Iepure – îl iubesc pe bătrânul Bursuc, care este prietenul, confidentul și sfătuitorul lor. Când Bursuc pleacă pentru totdeauna, sunt copleșiți de tristețe. Dar apoi încep treptat să-și amintească de toate momentele frumoase petrecute alături de el.
Spusa într-un mod simplu, direct și sincer, aceasta poveste emoționantă are o valoare uriașă atât pentru copii, cât și pentru părinții lor.
În ceea ce ne privește această poveste este aproape reală, spun asta pentru că bunicul copilului, tatăl meu, are o vârstă înaintată (82 de ani) iar în ultima perioadă a trecut prin câteva episoade care aproape că l-au făcut să „alerge printr-un tunel foarte lung”. Ori când vezi și trăiești ceea ce se povestește în carte, simți diferit.
Cred că întotdeauna a fost nevoie să ne bucurăm de bunici, de ceea ce ne pot ei povesti. Istorisirile lor poate le găsim în cărți dar modul în care sunt rostite au implicații emoționale necuantificabile.
Cartea este încadrată în grupa de vârstă de 4-7 ani însă nu greșesc atunci când afirm că se poate citi la orice vârstă. Pentru că percepția e diferită, ori de puțină sensibilitate și reflecție avem nevoie cu toții. Inevitabil ne gândim la lucrurile bune pe care le-am făcut, dacă am reușit să ajutăm pe cineva sau dacă am putut învăța pe alții. Și dacă nu este bine să acționăm de așa manieră încât, dacă nu putem face un bine, măcar să nu facem rău.
Pentru a încuraja, impulsiona, a da încredere nu este nevoie de investiții financiare ci de o atitudine adecvată. Iar ăsta este un moment minunat pentru a începe, sau a mai repeta acest exercițiu.
