„Prințul fericit” ne-a încântat și emoționat vara. A făcut parte din cărțile pe care ne-am propus să le citit în această vacanță mare, cu toate că Luca știa povestea. O mai citisem atunci când el era mai mic, dar de această dată a venit rândul lui s-o citească. Și pentru că a fost drăguț, a făcut acest lucru cu voce tare pentru a mă putea bucura și eu. 🙂

Avem cartea ce face parte dintr-o colecție, „Cele mai frumoase povești”, apărută la Jurnalul național. Sunt minunate toate titlurile colecției, iar fiecare carte are și un CD.

Luca citește un fragment din Prințul fericit – video

Puteți asculta și o variantă în engleză care însoțește un minunat film de desene animate.

The Happy Prince Oscar Wilde Printul fericit

Povestea este una tristă, iar în ea aflăm despre un rândunel care, în drumul lui spre țările calde, Egipt, ajunge într-un oraș. Acolo, el se așează tocmai la piciorele Prințului fericit. Acesta era o statuie falnică, poleită cu aur, care privea peste cetate. Ochii prințului erau două safire iar mânerul sabiei sale era din rubin. Era atât de frumos încât toată lumea privea cu admirație la el.

Rândunelul care se așezase acolo pentru a se odini, înainte de a adormi observă că pe el au picurat trei lacrimi. Ciudat lucru, având în vedere că afară nu ploua!

Lacrimile prințului l-au impresionat atât de tare pe rândunel, încât acesta a fost deturnat de la drumul lui către țările calde. Ce urmează este bine să aflați singuri, pentru că v-am răpi din farmecul poveștii.

Am ascultat lectură făcută de copil, am comentat, am analizat, dar mai cu seamă, ne-am înduioșat.

Luca a completat și o fișă de lectură pe care doriți s-o folosiți, o găsiți în fișierul de mai jos.

Lecturile unui școlărel de clasa a III, Prințul fericit

Deasemenea am confecționat și o hartă a povestirii, pe care deasemenea o atașăm, poate, poate sunteți curioși să o completați și voi.

Harta povestirii Prințul fericit

Și totuși, am găsit o recenzie care mi-a mers la suflet. Tocmai de aceea m-am gândit că merită să o citiți și voi.

Prințul Fericit” este o poveste emoționanta despre prietenie, generozitate
și dragoste nemărginită pentru cei din jurul nostru!
Cartea ne evidențiaza clar un prinț care după ce a dus un trai îmbelșugat în palatul său, fără a se întreba ce se întâmplă dincolo de zidurile acestuia, are parte de o „a doua viață”.
Această „a doua viață” este într-o forma inedită, din punctul meu de vedere și anume, cea de „a doua viață” a prințului nostru ia forma unei statui aurite și împodobite cu pietre prețioase.
De pe columna unde se afla, prințul nostru vede sărăcia și necazurile în care se zbat locuitorii cetății și nu îi poate ajuta cu nimic. Odată cu conștientizarea neputinței lui apare și dorința interioară că nu poate face nimic pentru ei și mai ales ca în „prima sa viață” habar nu avea că unii oameni suferă iar el este fericit…
Până într-o zi, când o rândunică (autorul ne vorbește clar despre un rândunel, dar mie personal îmi place mai mult ideea de rândunică) aflată în drumul ei spre țările calde îl vede…și astfel între cei doi se leagă o prietenie. Putem spune că ei sunt protagoniștii noștri, fără să exageram.
Renunțând la călătoria care îi asigura supraviețuirea pe timpul iernii, rândunica îndeplinește rugămintea prințului, ducând oamenilor sărmani aurul, rubinul și safirele care-i împodobeau statuia.
Astfel, îi scapă de greutăți pe croitoreasa și pe copilașul ei bolnav, pe studentul sărac, pe fetița trimisă să vândă chibrituri. Iar copiii, altădată flămânzi și înfrigurați, se joaca pe străzi, bucurându-se de frumusețea iernii.
Înghețul îi este însă fatal micuței rândunici , iar tristețea frânge inima de plumb a prințului.
Statuia,nemaiavând strălucire și măreție, este topită din ordinul primarului orașului, care plănuiește să înalțe una cu propria sa înfățișare.
Doar inima din plumb rămâne neatinsă, iar meșterul topitor o așază alături de corpul rândunicii înghețate.
Astfel, cei doi prieteni rămân și după moarte împreună…acest fapt evidențiiidu-se foarte clar, în alegerea făcută de către îngerul, ce i-a adus lui Dumnezeu trupul micuței rândunici și inima de plumb a prințului…

Poate ar mai trebui de spus că există foarte multe similitudini între comportamentul oficialităților de atunci cu cele de acum. Și câți ani au trecut?