machetedidactice.com

Activități educative copii – Duelul poeziilor Otiliei Cazimir. Unde? Pe tăpșan, evident!

Sunt momente în care mi-aș dori că acest loc, și aici mă refer la tăpșan, să spună despre lecturile pe care le-a auzit și altora, asta pentru a împrăștia frumosul. O vară întreagă am citit și răscitit, mângâiați de razele soarelui și răsfățați de adierea vântului. Companionii permanenți au fost caprele și Lisa, o iapă blândă, frumoasă și bună. Trebuie să mai pomenesc de greieri, vrăbii, tot soiul de gâze ba chiar și o ciocănitoare.

20150920_135411

20150920_135525   20150920_135534

20150920_140356

Am avut o paletă largă de titluri ce au cuprins multe stiluri literare. De-a lungul timpului am înțeles că poezia are un loc aparte în formarea unui copil, drept pentru care nu am contenit să caut poezii minunate, scrise de scriitori cu har, poezii din a căror versuri nu ai cum să nu reții.

De această dată, înainte de-a pleca, Luca a ales un volum de poezii scris de Otilia Cazimir, „A-nflorit o păpădie”, acolo unde găsim poezii dedicate tuturor celor patru anotimpuri. Nu este un volum necunoscut nouă, am mai citit din el și cu alte prilejuri. De altfel, despre poeziile Otiliei Cazimir am mai scris și aici ori aici.

Acum au avut prioritate cele în care toamna are rolul principal: Natură moartă, Amurg, Ciorcârlanul și  Lăstunul.

20150922_140435

Ciocârlanul de Otilia Cazimir

Zările-necate-n fum
Ca de spaima stau cuprinse
Lin, cu gândurile-ntinse,
Berzele pornesc la drum…

Stoluri iuţi de rândunele
Trec spre miazăzi, uşoare.
Iar un ciocârlan moţat,
Cocoţat
Pe-un măr uscat,
Se tot uită după ele:

– Cale bună, călătoare,
Să veniţi sănătoşele
Să ne-aduceţi sfântul soare!

Dar grăbiţi, pân’ nu s-arată
Baba-iarna, supărată,
Pustiind ogoarele
Şi-ngheţând izvoarele…

Voi vă duceţi, eu rămân,
Că-s un ciocârlan bătrân –
Şi rămân cu mine-aici
Fel de fel de păsări mici:

Vrăbii grase,
Mâncăcioase,
Pe sub streşine de case,
Piţigoi
Prin zăvoi,
Şi sticleţi
Prin scaieţi.

20150922_140410

Lăstunul de Otilia Cazimir

Peste dealul lui Păun
Se coboară un lăstun:

Vede fânul strâns în clăi,
Vede satul peste văi,
Şi mai vede-n nori de praf
Sârmele de telegraf
Fără nici o rândunică…

Inimioara-i mititică
Bate repegior de frică.

Cată colo, cată ici,
Cercetând cu ochii mici.
– Cip-cirip, cip-cirici!
Nu vă fie cu bănat,
N-aţi văzut trecând pe-aici
Stoluri lungi şi uşurele
De lăstuni şi rândunele,
Să m-agăţ şi eu de ele?
Că am cam întârziat
Şi mă prinde iarna-n sat,
Singurel şi supărat!

20150922_140420

Amurg de Otilia Cazimir

Salcâmii grei de ploaie se scutură pe drum.
Pe sârme scânteiază șiraguri de mărgele.
Și nori, târând pe zare fantastice perdele,
Îmbracă depărtarea în mantie de fum.

Pe garduri ostenite, pe umede stradele,
Lumina mohorâtă se-ntunecă… Și-acum,
Ca într-o stampă veche dintr-un uitat album,
Apusul, dând în lături obloanele lui grele.

Un ochi diform și roșu aruncă peste lume
Privirea-i speriată ca de pe alt tărâm,
Aruncă zilei moarte înfiorăei postume

Și poleind noroiul din gropi, pe caldarâm,
Cu cea din urmă rază s-anină parcă-anume
De cea din urmă frunză ce tremură-n salcâm.

20150922_140430

Așadar, într-o zi minunată de vară târzie, am avut alături de fiul meu cel mic un duel al poeziilor. Ne-am simțit minunat pentru că știam cum este. Vom mai repeta experiența, negreșit! De fapt, repetăm stări creatoare de bine la vârste diferite. Ai spune că-s la fel, dar nu-i așa.

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept20153

Vorbele sunt de prisos, trebuie să încercați. Trebuie!

Lasă un răspuns

%d