Activități educative copii – Frunza, grațioasa sezonului

Sunt zile minunate, cu mult soare și zâmbete de copii, cu miresme și culori de vis. Vara încă nu se dă plecată chiar dacă au trecut deja douăzeci de zile din calendar. Vara de care tocmai pomeneam a fost una plină de lucruri bune: am călătorit atât cât ne-am plănuit, am sta în formulă completă o perioadă, asta pentru a venit și Răzvan acasă, am vizitat marea și muntele pentru a ne încărca de frumos și sănătate pentru lunga iarnă ce va veni.

Stabilisem la început de vacanță mare, o listă de lecturi pe care să le parcurgem în timpul ei. Am reușit, aproape în întregime, să bifăm titlurile înșirate acolo, dar am avut curiozitatea să strecurăm și câteva pe care nu le aveam în plan. Voi vorbi despre ele la momentul cuvenit.

Așadar, poate știți că am avut un ritual în ceea ce privește cititul pe perioada verii, acela de a merge pe un tăpșan. Nu este o chestiune inedită pentru noi, iar cititul în aer liber are ceva aparte, dacă stai în acest decor.

Iată că vremea de afară ne-a permis să mai mergem și acum, pe final de lună septembrie, pentru a mai citi câteceva în mijlocul naturii.

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept2015

Am prelungit lectura începută acasă, atunci când Luca s-a întâlnit cu o frunză și povestea ei. O poveste minunată, aceea a trecerii acesteia prin toate cele patru anotimpuri.

Frunza de Emil Gârleanu – video

Iată textul la care fac referire:

Frunza de Emil Gârleanu

S-a desfăcut din mugur, într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o rază de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, şi apropierea nopţii o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte şi să aştepte, aţipind, până a doua zi, venirea soarelui.

Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii sus, pe cer! Raza se coborî din nou, şi toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului.

În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumină, de dedesupt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.

Un ciripit străin o miră. Şi cea dintâi rândunică, venită de departe, tăie albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se aşeză pe streaşina casei, cântând mereu…

Dar într-o dimineaţă, raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi repede, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunelele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea.

După zilele acestea, lipsite de scânteie, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi înăbuşit, din guşă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.

Şi în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, şi seara cântecul se împrăştia vesel.

Cât n-ar fi dat acum frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când şi când, rozeta, care îşi scutura sămânţa coaptă, împrăştia mireasma în zorii unora din dimineţi. Prea multă lumină, prea multă căldură.

Nopţile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veşnic noapte…

Pasărea venea mereu, câteodată şi noaptea rămânea acolo, aţipind, cu căpşorul sub aripă.

Şi trecu mult până ce, o dată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopţile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele şi parcă înroşeau şi pământul. Frunza îşi simţi puterile slăbite; cu greu putea să ţie piept vântului, care o clătina în toate părţile; câteva tovarăşe, smulse, fluturară prin aer, apoi fură duse departe.

Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, şi asta o mâhnea cumplit.

Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe acelaşi copac, parcă se îngălbeniseră şi mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foşnetul cobitor al tovarăşelor ce o părăseau, strecurându-se uşor, ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se jos, într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.

De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte.

Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac, în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămaseră goale.

Un fior o străbătu şi se gândi la pasărea pe care nu o mai văzuse de câteva zile. În clipele acelea, când parcă se cutremura la gândul că poate şi dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca şi celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.

Şi pasărea parcă auzi chemarea tovarăşei de altădată; veni, dar se opri puţin, pe o altă ramură, ca şi când n-ar fi cunoscut locul obişnuit în care cântase; apoi îşi luă zborul şi, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripei frunza care, de-abia mai ţinându-se, căzu la rândul ei.

Şi lăvicerul de jos se mai îngroşă, din ce fusese, cu aceasta, cea din urmă, moartă.

Am vorbit mult pe marginea acestui text. Despre cuvinte noi și expresii frumoase. Despre prietenia dintre scatiu și frunză. Despre sentimentele care te încearcă atunci când o citești. Apoi Luca a făcut o fișă în care a trecut frunza prin cele patru anotimpuri. S-a jucat, cu chef, dar cel mai important a învățat.

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept20151

Să ne bucurăm de dansul acestor grațioase balerine. În tihnă. 🙂

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept20152

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: