Articole Literatura de azi – Cu ochii închiși – Herbert von Karajan

Ar fi nimerit să încep a vorbi despre acest ilustru dirijor spunând că în istoria Filarmonicii din Berlin există o perioadă ce poartă denumirea Era Herbert von Karajan? Sau poate ar suna mai bine dacă le-aș șopti celor care nu-l „cunosc”  că Herbert von Karajan (5 aprilie 1908 – 16 iulie 1989) a fost dirijor principal, la Filarmonica mai sus amintită, timp de 33 de ani?

Cu orice aș începe, personalitatea complexă a muzicianului nu are cum să nu fascineze.

A fost numit dirijor principal în 1956 și, de atunci, a început o nouă eră. Era carismatic, plin de energie, vizionar și dedicat nu doar muzicii, dar și altor aspecte ale vieții. A fost un bun șofer de mașini de curse, pilot entuziast, schior și marinar deopotrivă. L-a admirat pe Arturo Toscanini și Wilhelm Furtwängler pe care el a reușit să-i  îmbine minunat, în propriul stil.

Una din particularitățile sale era aceea că dirija cu ochii închiși, ceea ce îi nemulțumea pe mulți muzicieni din orchestră. Însă cu timpul, datorită deselor repetiții, aceștia reușeau să alcătuiască, alături de dirijor, un tot unitar.

Sub bagheta lui, Filarmonica din Berlin a dezvoltat un stil propriu, caracterizat prin frumusețea sunetului, virtuozitate și perfecțiune.

Repertoriul acestei orchestre era alcătuit din piese clasice, compuse de  Beethoven, Brahms, Bruckner, Schumann, Ceaikovski, Wagner și Strauss și rareori se strecurau lucrări contemporane de Messiaen și Henze, chiar Penderecki. De asemenea, el a inclus în repertoriu și piesele compuse de Ravel, Stravinsky și Debussy, compozitorii începutului de secol XX.

Nenumărate turnee spectaculoase au avut loc sub bagheta lui în America, Japonia și China, precum și înregistrări ale concertelor sau muzicii de film, asta pentru că Herbert von Karajan era un aliat al mass-media, era deschis la toate inovațiile ce apăreau în acest domeniu. Impactul mediatic al acestor acțiuni a crescut activitatea și vizibilitatea Filarmonicii, ceea ce s-a concretizat și prin apariția unei noi săli de concerte. Arhitectura noii clădiri a făcut ca dirijorul și orchestra să fie văzute într-un mod mai artistic și scoase în evidență.

De-a lungul timpului, Karajan a promovat talente promițătoare, printre care Claudio Abbado, Seiji Ozawa și violonista Anne-Sophie Mutter. A colaborat cu nume cu rezonanță în domeniu, iar dintre ei amintesc pe: Anne-Sophie Mutter, Evgheni Kissin, Luciano Pavaroti ori Nigel Kennedy. Au fost și persoane, precum Isac Stern și Ițac Perlman, care au refuzat colaborarea cu el din cauza trecutului său nazist. Se știe că dirijorul a intrat în partidul nazist în 1933 sau 1935 și, deși nu s-a implicat în nicio afacere politică, a profitat de reorganizarea lumii muzicale sub conducerea lui Hitler.

Dar cel mai bine vorbesc imaginile și sunetele. Așadar, să privim și să ascultăm ultima repetiție înaintea înregistrării a Simfoniei nr.4 de Schumann.

Vizionare plăcută!

Articol apărut în revista online Literatura de azi.

Lasă un răspuns