Trebuie să pictezi așa precum păsările cântă, absolut tot. Nicolae Grigorescu
Povestea în sine, poate fi oricând scenariu de film. Și nu un film oarecare, ci unul de succes. Este vorba despre peripețiile prin care trece un tablou semnat de Ioan Andreescu, Crâng desfrunzit și care, printr-un concurs de împrejurări, ajunge să-i fie oferit cadou, de către conducerea de partid și de stat, în anul 1946, președintelui iugoslav Iosip Broz Tito.
Din punctul de vedere al criticului de artă George Radu Bogdan, alegerea a fost total neinspirată pentru că tabloul era nesemnat, ci doar autentificat de pictorii G. D. Mirea şi Costin Petrescu și făcea parte din opera din tinerețe a pictorului Andreescu. Pânza era impresionantă prin ţinuta severă, evidentă în compoziţie şi colorit, peisajul fiind surprins într-un sfârşit de martie, când stejarii vânjoşi sunt aspri şi goi iar solul e încă acoperit de covorul ruginiu al frunzelor veştede. (Radu George Banu)
Se putea foarte bine alege o pânză semnată de Grigorescu, Pătrașcu sau Tonitza, însă la acea oră, pe buzele tuturor era numele lui Ioan Andreescu.
Ioan Andreescu, modestul, austerul, nefericitul, cel ce trăise pe la trei sferturile secolului al XIX-lea şi – ros de tuberculoză – închisese ochii la numai 32 de ani, lăsând posterităţii amintirea unei conştiinţe artistice care nu făcuse niciodată concesii şi mărturia unei opere pe cât de admirabilă pe atât de puţină. Andreescu era un pictor care apărea rar pe piaţă şi se vindea foarte scump. (Radu George Banu). Deși a trăit doar 32 de ani, Ion Andreescu a lăsat o operă care demonstrează că este un pictor de un excepțional talent. Creația sa artistică se reduce la câteva sute de tablouri: naturi statice, flori, portrete și mai ales peisaje. Pictura sa are un caracter sobru, profund, grav și meditativ.
Și iată că, de-a lungul anilor, criticul de artă a urmărit tabloul și așa a putut obține fotografiile necesare pentru a-l putea adăuga într-un album destinat acestui pictor, asta în condițiile în care, atâta timp cât tabloul s-a aflat în țară, nimeni nu a putut face acest lucru, el fiind în colecții particulare, nu expus în vreun muzeu.
Ion Andreescu – Autoportret
La un moment dat, Hubert Nyssen, creatorul şi diriguitorul faimoasei edituri Actes Sud cu sediul la Arles, după o întâlnire cu George Banu, a rămas uluit şi încântat totodată de latura senzaţională a ceea ce afla. Dacă memoriile dumneavoastră – mi-a declarat el – conţin astfel de episoade, să ştiţi că în Statele Unite ar constitui un best-seller. Redactaţi-le în franceză, aş fi oricând bucuros să vi le public, cu condiţia să fie inedite.
Documentarul Pădurea, o producţie România-Serbia, ce are la bază fascinanta poveste a acestui tablou, a avut premiera naţională la DocuArt Fest în Bucureşti (1-5 octombrie) şi apoi a rulat la Astra Film Festival Sibiu (6-12 octombrie). Filmul a câştigat anul acesta Premiul Juriului pentru cel mai inovativ film de lung metraj, la festivalul internaţional de la Nyon, Elveţia. Juriul a motivat că filmul de autor al lui Dragin pornind de la o ştire enigmatică, ne conduce într-o explorare inventivă şi uneori plină de umor, a marii istorii şi ficţiunii colective. Filmul este martor al complexităţii şi multiplicităţii vocilor care constituie ceea ce noi numim realitate.
Astă-seară, de la ora 20.00, la Cinema Studio din capitală, în cadrul evenimentelor „Premierele DocuArt”, veți putea viziona acest film original.
Mai multe informații, aici: https://www.facebook.com/events/1580034842268886/
Articol publicat în revista online Literatura de azi.
