Faptul că premiera ,,Ritualului primăverii“ a stârnit scandal este probabil cunoscut de toată lumea. Oricât ar părea de curios, nici eu nu eram pregătit pentru această explozie. Reacţiile muzicienilor care asistaseră la repetiţiile orchestrei nu-mi sugeraseră nimic în acest sens, iar spectacolul de pe scenă nu părea de natură să genereze o răzmeriţă. Dansatorii repetau de câteva luni şi ştiau foarte bine ce au de făcut, chiar dacă adesea mişcările lor nu aveau nici o legătură cu muzica…Câteva proteste timide împotriva muzicii s-au auzit încă de la începutul spectacolului. Apoi, după ce cortina s-a deschis deasupra Lolitelor cu cosiţe care săreau în sus şi în jos ( ,,Dansul adolescenţilor“ ), a izbucnit furtuna. Din spatele meu am auzit strigăte: ,,Tacă-ţi gura!“ Acestea erau acoperite de vocea lui Florent Schmitt care răcnea: ,,Ţineţi-vă gura, târfe din al şaisprezecelea!“; evident, ,,târfele“ din arondismentul şaisprezece erau cele mai elegante doamne din Paris. Urletele au continuat, şi câteva minute mai târziu am părăsit sala furios. Stăteam în dreapta, lângă orchestră, şi-mi amintesc că am trântit uşa. Tremuram de indignare. Muzica îmi era foarte familiară; o iubeam şi nu înţelegeam de ce oamenii care nici n-o auziseră încă protestau atât de violent. Am ajuns în culisele din spate, unde l-am văzut pe Diaghilev care aprindea şi stingea luminile din sală, în efortul de a restabili liniştea. Pe parcursul minutelor, cât a mai durat spectacolul, am rămas în culisele laterale, în spatele lui Nijinski, ţinându-l de cozile fracului, în timp ce el se urcase pe un scaun şi răcnea numere către dansatori. Igor Stravinsky

De foc…

Compozitorii combină note. Asta e tot.

Igor Stravinsky

Compozitorul rus a cărui operă a avut un impact revoluționar și inovator asupra gândirii muzicale și ale cărui compoziții au rămas ca o piatră de temelie la baza modernismului, Igor Stravinsky, a văzut lumina zilei la 17 iunie lângă St. Petersburg, Rusia. A studiat cu Nicolai Rimski-Korsakov și, în lucrările sale timpurii, cum ar fi Simfonia nr 1 in E plat, se vede influența pe care o are maestrul asupra sa. Niciun alt compozitor al secolului XX, nu a exercitat o influență determinantă în artă în felul în care Stravinsky a făcut-o în timpul carierei sale muzicale. În afară de considerații pur tehnice, cum ar fi ritmul si armonia, cele mai importante inovații ale stilului lui Stravinsky sunt, într-adevăr, schimbările de față.

În ciuda faptului că tatăl său a fost bas principal la Teatrul Mariinsky, dar și un talentat pianist amator, micul Stravinsky nu a avut parte de vreo instruire muzicală deosebită.

A urmat Facultatea de Drept, dar, în paralel, a început să studieze compoziția în privat, dar și studii de orchestrație cu Nicolai Rimski-Korsakov.

Pentru că lucrările sale Scherzo Fantastic și Focuri de artificii l-au impresionat pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor Ballets Russes din Paris, acesta îi comandă compoziții pentru trupa sa de balet.

Triada semnată de Stravinsky – Firebird / Pasărea de foc (1909-1910), Petruska (1910-1911), si cel mai important, Ritul de primăvară (1911-1913), este compusă pentru această trupă de balet. Dacă muzica baletului Pasărea de foc stupefiază, dar și entuziasmează publicul parizian, conștient că se află în pragul unui nou gen de muzică, la următoarea operă, Încoronarea primăverii, izbucnește scandalul, provocat nu atât de spectacol cât de originalitate.

În ceea ce privește Ritualul de primăvară, premiera a avut loc la Théâtre des Champs Elysées pe 29 mai 1913 și a provocat una dintre cele mai faimoase revolte din istoria teatrului muzical. Cu o coregrafie agitată și neobișnuită, sugestivă pentru Nijinsky, cu muzica îndrăzneață și creativă a lui Stravinsky, publicul a ovaționat, a protestat, creând astfel o gălăgie încât dansatorii nu au mai putut auzi orchestra. Această compoziție extrem de originală, cu deplasare și ritmuri temerare și cu disonanțe nerezolvate, a fost un reper de modernism. Din acest moment, Stravinsky a fost cunoscut sub numele de compozitorul Ritualului de primăvară.

Se căsătorește cu verișoara sa, Catherine Nossenko în 1906 și, după premiera Firebird în 1910, pleacă împreună cu cei doi copii la Paris.

Izbucnirea primului război mondial, în 1914, a perturbat grav activitățile Ballets Russes din Europa de Vest, iar Stravinsky nu a mai putut compune pentru această companie. Revoluția rusă din octombrie 1917 a stins în cele din urmă orice speranță a compozitorului că ar putea reveni în țara natală.

Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială.

Eu nu exteriorizez. Eu înțeleg rolul muzicii într-un mod cu totul deosebit de acela obișnuit. Muzica ne este dată pentru a pune ordine în lucruri: să trecem de la starea anarhică și individualistă la o stare normală, perfect conștientă și prevăzută cu garanții de vitalitate și de durată. Ceea ce e propriu emoției mele conștiente, nu se poate reflecta nici chiar pentru mine în vreo regulă. Din momentul în care luăm cunoștință de o emoție, ea s-a și răcit.(Igor Stravinsky)

În anii care au urmat primului război mondial, legăturile lui Stravinsky cu Diaghilev și Baletele Rusești au fost reînnoite, iar Diaghilev i-a comandat lui Stravinski Pulcinella (1920) pe teme de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928).

În ceea ce privește muzica de operă, Stravinsky adoptă un stil eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea, 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră.

În 1935 Stravinsky și-a scris autobiografia. În 1938, fiica cea mare a compozitorului a murit de tuberculoză după care i-au murit și soția, dar și mama, cu câteva luni înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. S-a recăsătorit cu Vera de Bosset, în 1940, și s-au stabilit în America, devenind cetățeni americani în 1945.

Pe parcursul anilor celui de-al Doilea Război Mondial, Stravinsky a compus două lucrări simfonice importante: Simfonia în C (1938-1940) și Simfonia în trei mișcări (1942-1945).

Continuă să compună muzică pentru balet: Orpheus, 1947; Agon, 1957, compoziții corale, Messe, pentru cor și dublu cvintet de suflători, 1944-1948; Abraham and Isaak, 1963; Requiem Canticles, 1966; Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948.

Igor Stravinsky moare în urma unui infarct la 6 aprilie 1971.