Nu am avut un glas spectacular. Iniţial a fost o voce de copil, dreaptă, albă, care s-a împlinit cu timpul. Mai întâi, lirică cu lejeritate, apoi s-a mai rotunjit şi acum, iată…am ajuns la sfârşit. Ileana Cotrubaș

Intransigentă & foarte talentată

Iubitorilor muzicii de gen, nu avea cum să nu le rămână la suflet întâlnirea cu Ileana Cotrubaș, indiferent dacă aceasta s-a petrecut aievea ori, prin intermediul înregistrărilor pe care aceasta le-a lăsat. Ileana Cotrubaș este considerată a fi una dintre cele mai expresive soprane din epoca sa.

Limpezimea și căldura timbrului său, dar mai ales eleganța frazării, inteligența și cultura, profunzimea cunoașterii muzicale sunt dominante. Toate aceste calități s-au armonizat cu o discreție și un comportament nobil. Ileana Cotrubaș (n. 9 iunie 1939) provine dintr-o familie cu tradiție muzicală, iar cariera și-a început-o la vârsta de 9 ani, în Corul de Copii al Radiodifuziunii Române. Pentru a studia mai în amănunt, s-a mutat la București, unde a urmat cursurile Școlii Speciale de Muzică. Debutează la Bucureşti în Blonda din Răpirea din Serai de Mozart (1963). La Opera Regală La Monnaie din Bruxelles, în rolul Constanze din Răpirea din Serai va avea primul mare succes internațional (1966). Se specializează în stilul mozartian abordând de-a lungul vremii pe: Contesa şi Suzanna din Nunta lui Figaro,Bastienne din Bastien şi Bastienne, Pamina din Flautul fermecat, Fiordiligi şi Despina din Cosi fan tutte, Ilya din Idomeneo, Ismena din Mitridate, Bettina din Soţul înşelat, Domnişoara Sielberklang din Directorul de teatru, Serpetta din Grădinăriţă din dragoste, Donna Elvira din Don Giovanni, Vitellia din Clemenţa lui Tito. După o perioadă destul de încărcată și solicitantă în care a locuit în diferite orașe ale lumii, în 2007 ea revine la Viena unde se hotărăște să ducă o viață normală și să se bucure de tot ceea ce nu și-a putut permite în timpul carierei: primește vizite, merge la concerte, împărtășește din tainele sale artistice mai tinerilor săi colegi. Este bine cunoscut faptul că celebra soprană avea o exigență profesională foarte mare, manifestată atât în relația cu colegii, cât și cu regizorii. Au fost câteva ocazii în care a părăsit fără ezitare producția deoarece nu era de acord cu viziunea regizorilor. Viaţa devine din ce în ce mai urâtă, de ce să fiu obligată să văd mizerie şi pe scenă? Decât să mi-i schingiuiască pe Mozart, Donizetti sau Debussy, mai bine regizorii şi-ar scrie operele lor!… De ce trebuie ca soliştii să se „prostitueze” în asemenea subproducţii? Nu mai este decât o continuă alergătură după bani şi lucruri şocante. Au dispărut arderea, spontaneitatea, profunzimea, dăruirea, declara soprana într-un interviu pentru TVR în 1996. De-a lungul carierei, Ileana Cotrubaș a colaborat cu dirijori celebri printre care îi pot aminti pe Zubin Mehta, Colin Davis, Riccardo Muti şi James Levine, John Pritchard, Claudio Abbado, Lorin Maazel, dar și cu tenori alături de care a format cupluri de neuitat. Cu Placido Domingo în Traviata şi Rigoletto de Verdi, Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, dar şi în Elixirul dragostei de Donizetti, Carmen de Bizet, Beatrice şi Benedict de Berlioz, Louise de Charpentier şi Gianni Schicchi de Puccini. Cu Luciano Pavarotti a apărut în Favorita de Donizetti, Boema de Puccini şi Idomeneo de Mozart. Întrebată ce sfaturi le-ar da mai tinerilor ei colegi, celebra soprană a declarat: Să fie foarte serioşi. În afara dotării vocale, ei trebuie să ştie limbi străine: italiana, esenţială pentru orice solist de operă, limba germană şi franceza, fără de care nu poţi aborda o mare parte din repertoriul de lied. Şi, de ce nu?, limba engleză, de mare circulaţie azi. Apoi mai este lipsa de imaginaţie, de expresie. Tehnica este foarte importantă, dar trebuie să umplem şi aceste goluri. Să avem disciplină, nimic nu „curge” fără muncă, nicăieri. Să fie înconjuraţi de oameni de valoare, mai buni decât ei, care să-i stimuleze, să-i propulseze. Eu am avut această şansă şi încă o mai am. Ileana Cotrubaș s-a retras de pe scenă în anul 1990, dar a continuat să țină cursuri de măiestrie și să-i sfătuiască pe mai tinerii ei colegi, cum a fost Angela Gheorghiu. Literatura de azi îi dorește mulți și buni ani!