machetedidactice.com

Articole Literatura de azi – Între tristețe și suspans, cu talent – Daphne du Maurier

Un bărbat care iubeşte, se uită pe sine. O femeie care se iubeşte, le uită pe celelalte femei.

O vorbă bună nu costă nimic şi totuşi este cel mai frumos cadou.

Sunt mulţumită că nu poţi simţi de două ori frigurile celei dintâi iubiri.

Azi noapte am visat că m-am întors la Manderley.

daphne

Daphne du Maurier, nepoata artistului și scriitorului George du Maurier, creatorul cunoscutului  personaj Svengali, din romanul „Trilby”, și fiica lui Gerald, actor faimos și el, a văzut lumina zilei la data de 13 mai 1907, la Londra. În timpul unor turnee prin Cornwall, familia du Maurier a cumpărat un conac, iar când Daphne a împlinit 20 de ani s-au mutat acolo. În anul următor aceasta a început să scrie, iar în 1931 i-a fost publicat primul roman  „Spirit iubitor”, povestea unei fantome, colorată cu puțin iz de supranatural. Motivând faptul că nu prezintă gradul de intelectualizare al unui George Eliot sau Iris Murdoch, critica literară a vremii are adeseori o atitudine de distanțare față de opera ei. În ciuda acestui fapt, istoria literară o apreciază ca pe o povestitoare înnăscută, iar volumele sale au situat-o pe primul loc într-un top al autorilor cel mai frecvent împrumutați de pe rafturile bibliotecilor publice. Daphne du Maurier susține că romanele sale au rareori un final fericit, asta ca un răspuns la faptul că publicul o consideră o autoare romantică. Nu de mult timp s-a descoperit un volum de povestiri în manuscris al autoarei, scris la vârsta de 21 de ani, iar de aici se poate observa admirația acesteia pentru  textele gotice, cu fantasticul lor. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este „Păsările”, apărută în volumul „Mărul – Un miniroman și alte povestiri”. După subiectul acesteia, regizorul Alfred Hitchcock realizează celebrul film horror cu același nume, iar după textul „Nu privi, acum”, publicat în volumul „Nu le citi după miezul nopții” (1971), Nicholas Roeg realizează scenariul filmului “Nu te uita, acum!” (1973). De altfel mai multe din cărțile sale sunt ecranizate de Alfred Hitchcock: „Rebecca” (Premiul Oscar pentru imagine, în 1941), „Jamaica Inn”.

Rebecca

Alte opere ale autoarei considerate importante rămân „Țapul ispășitor” și „Generalul regelui”. Acțiunea acesteia din urmă se situează între cele două războaie civile engleze și îi oferă cititorului o imagine obiectivă asupra acestui important segment din istoria Angliei. În ultima perioadă de creație, Daphne du Maurier se reprofilează pe texte de nonficțiune, inclusiv biografii literare, din dorința secretă de a fi acceptată drept un scriitor serios, asemenea vecinei sale de cartier, istoricul și eseistul AL Rowse. Revenind la „Rebecca”, aceasta reprezintă povestea tristă a unei femei care își împarte existența între o mare iubire și lupta pentru găsirea propriei identități. Un roman de mare profunzime psihologică în care dragostea interferează cu minciuna, frustrarea și crima. Două femei: Rebecca, fosta soție, rebelă și misterioasă, dispărută în adâncurile mării, și doamna de Winter, soția actuală, supusă și naivă, un caracter total opus celei dintâi. Un bărbat, Maxim de Winter, pe care trecutul nu-l lasă să își refacă viața. Și un misterios castel, Manderlay, care urmează destinul personajelor. Să nu uităm de  doamna Danver, îngrijitoarea şefă a conacului, care pe fondul unei relaţii foarte apropiate cu fosta, nu o suportă pe noua doamnă de Winter. Suspansul este construit cu o neasemuită măiestrie, cu răsturnări de situație absolut surprinzătoare.

rebecca-by-daphne-du-maurier

De altfel, lucrarea figurează în „Top 10 romane de suspans din toate timpurile”. Alte opere: „Progresele lui Julius” (1933), „Vine vântul, vine vremea” (1940), „Maree de septembrie” (1948), „Paraziții” (1949), „Verișoara mea Rachel” (1951), „Marry Anne” (1954), „Sticlarii” (1963), „Zborul șoimului” (1965), „Nu mai târziu de miezul nopții” (1971), „Încântătorul Cornwall” (1989). Daphne du Maurier s-a stins din viață la data de 19 aprilie 1989, la Fowey.

 

Lasă un răspuns

%d