Micuțul Nicolas de Goscinny și Sempe a sosit în casa noastră adus de Moș Crăciun, tooocmai de la Brașov. Mulțumesc frumos Alina, responsabila cu delicatesuri tipărite! 🙂
S-a tot învârtit Luca prin jurul ei, a cărții, însă iată, că în plină primăvară, i-a venit rândul la lectură. Nicolas este un băiețel ce duce o viață normală, cum mulți din copiii de astăzi ar vrea să aibă. Preocupările acestui băiețel se regăsesc mai greu acum, în zilele noastre. Personajele acestei povestiri apar în lume la începutul anilor 50, așadar, lesne de înțeles de ce diferă multe. Elev în școala primară, Nicolas face tot felul de năzbâtii alături de colegii săi: bate mingea, face experimente cu finaluri dezastroase, fuge de la școală, fumează pe ascuns, se bate cu colegii. La o simplă lectură a celor enumerate mai sus, nu cred că sunt mulți părinți care să zâmbească la cele amintite, dacă ar fi ca și odraslele lor să-i pună în aceste situații.
Nicolas face parte dintr-o lume zgomotoasă:
– Mama, când deschizi paginile acestei cărți, se aude multă gălăgie.
Așa și este. În fiecare capitol asistăm la câte o bătaie fie că aceasta are loc la școală, afară la joacă, sau acasă. Personajele pe care le descoperim alături de Nicolas sunt descrise la începutul cărții, pentru ca mai apoi, de câte ori le întâlnim în text, să regăsim și descrierea lor.
Aristide. „E cel mai bun prieten al meu. Un grăsan care mănâncă tot timpul”
Achim. „E cel mai bun de la noi din clasă și preferatul învățătoarei.”
Gil. „Tatăl lui Gil este foarte bogat și-i cumpără tot ce vrea.”
Rufus. „Are un fluier. Tatăl lui e polițist.”
Eusebiu.„ E cel mai forțos și-i place la nebunie să-i pocnească în nas pe colegi.”
Prezentare personaje Micuțul Nicolas – fragment video
Așadar, de fiecare dată când va apărea pomenit numele lui Gil veți citi și „ Cât despre Gil, știți, lui îi place la nebunie să se deghizeze, și, pe deasupra, taică-său e bogat și-i cumpără tot ce vrea”
sau
„L-am ales pe Achim. Achim e cel mai bun din clasă, nu ne prea place de el, dar nici n-avem voie să-l pocnim de câte ori avem chef, pentru că poartă ochelari.”
sau
„Ce-ar mai fi vrut Eusebiu, cel mai forțos din clasă, să-i tragă un pumn în nas lui Achim! Numai că Achim poartă ochelari, și de asta nu avem voie să-l pocnim de câte ori avem chef.”
Doamna învățătoare de la clasa acestor elevi este, de cele mai multe ori, depășită de situație. Acest lucru nu i se întâmplă numai ei ci și pedagogului Bulbuc, inspectorilor chiar și ministrului venit în vizită.
Acasă, Nicolas are parte de doi părinți nostimi. Amuzant este capitolul în care băiatul, datorită faptului că a ieșit între primii zece din clasă la lucrarea de matematică, primește bicicleta mult dorită. Dar, odată ieșiți în curte, tatăl dorește să-i arate fiului cum anume se merge pe bicicletă. În acest moment apare vecinul lor, domnul Bengescu, cel căruia îi place la nebunie să-l tachineze pe tatăl lui Nicolas, iar totul ia o întorsătură dramatică. Adulții se ceartă și se provoacă la o întrecere pe bicicletă. Copilul asistă, neputincios, la această desfășurare de forță, iar finalul este acela că bicicleta băiatului este distrusă. A doua zi la școală, după ce Nicolas îi povestește lui Lothar (cel mai slab la învățătură de la ei din clasă) pățania lui, află că și el a pățit la fel, deoarece
Pe parcursul celor 158 de pagini veți fi martorii multor întâmplări hazlii, din copilăria unor puști prea plini de energie. Deasemenea veți fi părtași la tot soiul de trăsnăi și situații comice din care protagoniștii vor ieși, cu bine, de fiecare dată. Cei mai copți nu cred că nu au auzit de Goscinny și de umorul lui.
Rene Goscinny este autorul unor serii de eroi memorabili. Poate n-ar fi rău să aruncați o privire peste aceste serii. Numele lor sunt: Asterix, Iznogoud, Lucky-Luke, Les Dingodossiers.
Nu trebuie uitat nici de ilustratorul acestei cărți. Dacă te uiți atent la desene poți desluși, cu ușurință, năzbâtia făcută de fiecare personaj. Numele lui este Jean-Jacques Sempe și este un „desenator de presă”. Reușește să fie un fin observator, cu un formidabil simț al ridicolului, aceste calități făcându-l unul dintre cei mai mari desenatori francezi.
Pot pune pe seama faptului că Luca, la momentul lecturării acestei povești, era bolnăvior, acesta fiind motivul pentru care a perceput cartea ca fiind zgomotoasă.
Însă, merită să faceți cunoștință cu Nicolas și lumea lui. În fond, fiecare dintre noi ar face câte o năzbâtie, câteodată. Dar unii dintre noi, nu au curajul. Ori s-o facă, ori s-o recunoască! 🙂
