Iată că Luca s-a întâlnit cu Morcoveață. Un personaj cu care merită să interacționezi, și din a cărui viață ai ce învăța. L-am întâlnit și eu, în copilăria mea, și nu am uitat de el. Am vrut ca și băieții mei să-l cunoască pentru a vedea că viața nu este întotdeauna dreaptă și că unii din semenii noștri au parte de întâmplări pe care, cu greu le poți gestiona.
În casa copilăriei mele a existat ediția scoasă de Editura Ion Creangă, în 1970, dar acum, Luca a citit cartea apărută la Editura Corint, în 2014. Am și ediția veche, pe care, din păcate, nu o găsesc în bibliotecă și pentru că tot am povestit de el iar copilul era dornic să-l cunoască, am mai achiziționat un exemplar (nu ar fi primul titlu ce se află în mai multe ediții).
Așadar, Morcoveață este un copil sensibil, care are parte de o copilărie nefericită. Trăiește într-o familie în care, pe lângă părinți, mai are și doi frați: pe Ernestine și pe Felix. El este cel mai mic copil al familiei și, contrar obiceiului, cel mai persecutat. Și poate nu ar părea nimic nelalocului său dacă ar fi fost persecutat de frați, însă copilul are parte de acest lucru, tocmai din partea mamei. Aceasta, nu pierde nici o ocazie de a-l umili și jigni, atât de față cu cei ai casei dar și cu persoanele străine. Sunt episoadele în care, datorită fricii, Morcoveață se scapă pe el noaptea, iar mama, în loc să-i risipească teama și jena acestui lucru, îi amestecă din murdărie în mâncare, spre deliciul fraților lui. Sunt capitole extrem de dureroase, în care minciuna, disprețul, nepăsarea se năpustesc asupra acestui băiețel cu mare furie. Iar el, Morcoveață, încearcă să le dovedească așa cum crede de cuviință sau, cum îi spune instinctul.
Morcoveață este zugrăvit în diverse culori: uneori mincinos sau hoț alteori, generos și delicat.
Sunt capitole pe care cu greu reușești să le înțelegi și care, îți înlesnesc dialoguri numai bune de păstrat în amintire. Sunt momente în care ți-ai dori, din suflet, să poți intra în carte și să așezi lucrurile pe făgașul lor firesc.
Lucrul care l-a impresionat pe Luca cel mai tare, este relația dintre Morcoveață cu mama sa, doamna Lepic. Paginile tangente naturalismului alternează cu texte de incontestabilă poezie, amestec de umor și melancolie, de sarcasm și duioșie.
În concluzie, nu trebuie să ratați întâlnirea cu acest băiat roșcovan. Și, dacă veți citi cu atenție, veți descoperiți foarte multe similitudini cu soarta unor copii din zilele noastre. Morcoveață (Poil de Carotte) a fost scris în anul 1894.
După lectură, Luca a completat o fișă confecționată de mine, pe care v-o punem la dispoziție.
Lecturile lui Luca – Morcoveață fișă limba română
Iată și o ecranizare audio a acestei povești.
Lectură plăcută!
