Activități educative copii – Despre „Școala altfel” și activitățile ei

A mai trecut un an peste conceptul cel nou de „Școală altfel”. Iată ce am găsit despre acest concept, așa cum se dorește el a fi.

Săptămâna 6-10 aprilie 2015 este dedicată activităților educative extracurriculare și extrașcolare în cadrul programului național „Să știi mai multe, să fii mai bun!”, organizat de Ministerul Educației Naționale. În această săptămână cursurile nu se derulează conform orarului obișnuit al unității de învățământ, ci după un orar special. 

Scopul programului este să implice toți elevii și cadrele didactice. Profesorii răspund intereselor și preocupărilor elevilor, le pun în valoare talentele și capacitățile în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curricumul național. Este stimulată participarea la acțiuni cât mai diverse, în contexte nonformale.

Junior Achievement România a pregătit pentru această săptămână mai multe activități interactive pe care le puteți derula la clasă cu elevii dumneavoastră, oferindu-le experiențe utile și instructive. 

Mai multe pe acest subiect găsiți aici.

Dar cum este în realitate „Școala altfel”? Cum se desfășoară orele alocate acestui concept și cum sunt angrenați copiii, cadrele didactice dar și părinții. Din păcate, anul acesta, „Școala altfel” a picat înainte sărbătorilor Pascale, ceea ce nu a fost un atu. Se știe că, în învățământul nostru, cadrele didactice sunt preponderent de gen feminin, ori asta a cam tensionat puțintel (ca să nu fiu drastică) lucrurile. Cum Dumnezeu să le stea unora capul la pictori și mai știu eu ce sculptori, dacă în casă curățenia nu era gata, păștile necoapte iar ouăle neîncondeiate? Știu că mulți vor comenta, dar dacă vă gândiți mai bine veți vedea că și despre asta a fost vorba.

Nici anotimpul nu a prea ținut cu manifestările programate și cu calendarul întocmit, pentru că săptămâna a debutat cu ninsori de toată frumusețea, pentru ca mai apoi, pe parcursul zilelor, să ne luptăm cu un vânt ce nu prea era indicat preșcolarilor și activităților în aer liber.

În orașele mai mari, acolo unde există muzee și parcuri, copiii au putut face o cură culturală intensivă, asta dacă nu au fost fugăriți de colo colo, din cauza aglomerației sau a grabei. Dar în orașele mai mici? Dar la sate? Se întreabă cineva cum se desfășoară activitățile acolo? Eventual poate întrebarea care se ivește este: care activități? Am zărit prin oraș, în săptămâna ce tocmai se încheie, o sumedenie de autocare și autobuze, din care coborau zeci de copii, ce erau fugăriți de la un muzeu la altul. Nu spun că muzeele nu trebuiesc vizitate, eu însămi fiind o promotoare a acestor îndeletniciri, dar când acest lucru se face numai ca să existe o bifă pe o foaie, e cam trist. Și pe urmă, și muzeele acestea trebuie alese, iar vizita la ele, pregătită. Tu ca ghid, trebuie să cunoști câteceva din activitatea și opera celui vizitat. Trebuie să ai abilitatea de a  transmite informația unor copii mai mici, deci, îmbrăcată pe măsură. Dacă nu, vizita este sortită eșecului și este trist!

Se mai pot face vizite la fabrici și ateliere în care se mai meșterește câte ceva, acolo unde mai există. Fabrici , mai puțin prin zona asta. Ateliere, așișderea. Ar mai fi fost o alternativă pe la un cabinet medical dar… .

Însă, chiar și așa, cine a dorit să mai schimbe registrul de abordare a activităților a avut această posibilitate iar noi am fost beneficiarii unor stări de bine. Că am mai contribuit și noi, a fost adevărat, dar a meritat, cu vârf și îndesat! 🙂

Întâlnirea cu Ela a fost ceva de vis și, sunt convinsă, mulți copii nu o vor uita. Așa cum nici activitatea de a doua zi nu a fost una de care să nu-ți aduci aminte cu plăcere. Cel puțin pentru Luca așa a fost. Spus acest lucru deoarece s-a revenit în grădiniță, locul unde el nu a avut așa drag să vină, în perioada când trebuia frecventată această formă de învățământ. Dar iată că acum a venit dragul de ea! Nu m-am gândit că va dori să mă însoțească, acest lucru fiind posibil din cauza faptului că el nu a mers la școală în acea zi, nefiind cursuri.

Și uite așa, Voiniceii de la Grădinița Pinocchio din Fălticeni au avut bucuria de-a ne revedea, de a lucra și juca împreună. Luca le-a citit „Povestea oului năzdrăvan”, asta pentru că tot suntem înaintea Paștelui și urmează să încondeiem ouțele.

Luca citește unor prichindei, Povestea oului năzdrăvan – video

Apoi am vorbit pe marginea poveștii și am identificat câte personaje sunt, cine este cel principal, unde au fost și ce au făcut.

Apoi am pregătit materiale pentru un craft, cu ouțe, pe care să-l realizez alături de copii. Am avut nevoie de multe ouțe din carton colorat și tot soiul de ornamente: abțibilduri, pom-pom-uri multicolore, benzi de mătase, dar și ștampile pentru cei pasionați de așa îndeletnicire. 🙂

După ce fiecare copil a împodobit câte ouțe a avut chef și inspirație, am confecționat, alături de niște fetițe, mai pasionate și răbdătoare, elementele necesare alcătuirii unei coronițe. Am păstrat ideea , aceea a ouălor, dar am ales ornamente mai aerisite, care combinate să formeze un tot unitar. După reacția lor, cred că am și reușit.

Aveți idee câtă energie să poate transmite un copil, printr-o îmbrățișare? Dacă nu, încercați! Este divin! 🙂

La grupa Voiniceilor, grupă pe care a frecventat-o și Luca, această „Săptămână altfel” a fost una a culorilor. Să știți că este o idee minunată, extrem de ofertantă. Povesteam zilele trecute despre posterul de prezență făcut cu această temă, dar și despre Cafeneaua părinților.

Cum au reacționat copii? Păi, vă invit să vedeți și singuri. – video

Vreau să-i reamintesc Irinei, cea care păstorește această grupă, că o respect pentru dăruire.
Pentru consecvență.
Pentru determinare.
Pentru că nu lasă la voia întâmplării fapte și rostiri cu și despre copii.

Săptămâna patimilor a trecut și odată cu ea, și „Școala altfel”. Au rămas amintirile, îmbrățișările copiilor, zâmbetele lor, râsetele și ghidușiile. Să tot trăiești!