Prima întrebare care se cere rostită, legat de acest subiect este: Tu ce pasiuni ai?
Personal, atunci când aud aceste cuvinte sau întrebări despre acest subiect, parcă-mi râde sufletul. De ce? Pentru că știu care este gustul pasiunii și ce sentimente te încearcă atunci când ești în plin proces de ostoire a lui. Sunt persoane care au pasiuni care de mai de care mai bizare. Nu cred că are importanță cum arată pasiunea ta, atâta timp cât ea nu face rău cuiva. Iar dacă rezultanta este una generatoare de bucurie și pentru alte persoane, cred că nu-ți mai poți dori mai mult.
Pasiunea pentru ceva este acea senzație care îți inundă trupul și simțurile într-un mod ce cu greu cred că poate fi rostit. De ce cred asta? Pentru că intensitățile sunt diferite, la fel ca și trăirile.
Am întâlniti oameni fascinați de flori, care erau capabili să aștepte cu anii momentul în care o floare le răsplătea perseverența și răbdarea, înflorind.
Am văzut copii determinați să persevereze într-o anume direcție fără a fi împinși de cineva de la spate.
Am privit persoane capabile să stea înțepenite de concentrare, perioade mari de timp, în cele mai migăloase îndeletniciri.
Nu știu dacă putem clasifica pasiunile, după intensitatea lor. Cred că este bine ca să existe un echilibru și să nu se alunece pe pante ce pot deveni periculoase pentru noi sau pentru cei din jur. Și mai cred că o pasiune are o altă valoare dacă te însoțește o perioadă mai mare de timp, dacă se poate, mereu. Nu știu cum să explic, sau poate știu dar nu găsesc acum, cuvintele cele mai potrivite.
Am și eu câteva pasiuni, iar acestea au reușit de-a lungul timpului să-mi creeze momente unice, de neuitat și neprețuite. Mi-am dorit, și cred că am reușit, să le fac ca odată plecate către persoane extrem de dragi mie, să le povestească și lor aceste sentimente. Să simtă dragul și respectul meu în ceea ce le privește.
Sunt situații, poate nu foarte multe, în care pasiunea îți poate aduce și bani. Ori, ce-ți poți dori mai mult? Sună ideal, nu?
O pasiune n-are nevoie de motivări, ea nu cere neapărat sa fie înțeleasă și explicabilă, dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârșind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.
Octavian Paler
