Activități educative copii – Fișe portofoliu scriitori români clasele II – IV

Cred că nu o dată am spus că procesul de căutare, în ceea ce mă privește, este continuu. De la cele trebuincioase în viața de zi cu zi la cărți și jocuri, caut tot felul de modalități prin care să-mi atrag copiii în procesul de învățate. Nu știu un mod în care lucrurile să se desfăsoare ca la școală, pentru că nu sunt profesoară dar am găsit un mod mai facil: prin îmbinarea jocului cu învățatul.

Așa, am reușit de-a lungul timpului tot felul de abordări, iar unele dintre ele s-au dovedit a fi foarte inspirate, adică foarte iubite, gustate și cu reverberații asupra copilului. E drept că pentru asta ai nevoie de mult timp, de resurse financiare și de disponibilitatea de-a transpune propriile gânduri în produse palpabile. Îmi place foarte mult pentru că așa învâț și eu multe lucruri, fiindcă în procesul de căutare, informația pe care o găsești, trebuie îmbrăcată într-o formă accesibilă unui copil de câțiva ani. Este un exercițiu minunat care te ajută să ai mintea trează și care-ți conferă o mare satisfacție. Așa simt eu.

Spuneam că pregătitul ăsta de materiale, acasă, pe lângă timpul pe care-l necesită mai cere și multă investiție. Știu, poate sunt care gândesc că având la îndemână un laptop, situația este rezolvată. Dar eu spun că nu este așa. Ai nevoie de atât de multe materiale. De la cărți și aici nu mă refer la câteva cărți, ci la zeci de volume, mai sunt trebuincioase și hârtie colorată, carioci și culori de tot soiul, imprimantă, scaner, laminator, tot soiul de aparate cu ajutorul cărora să prelucrezi hârtia și lista este atât de lungă. Asta dacă dorești, cu adevărat, să vii în întâmpinarea dorinței copilului și să-l faci curios, fără ai impune, în a desluși tainele cunoașterii. De fiecare dată când aud de mămici care s-au hotărât să facă homeschooling, la toate cele descrise mai sus m-am referit și gândit. Deoarece această abordare a școlii trebuie făcută zilnic, dar zilnic, nu așa cum lucrez eu cu copilul, uneori nu în fiecare zi.

Bun, iată cum căutările mele din zilele acestea m-au trimis către niște fișe pe care le aveam achiziționate de mai multă vreme, mai exact de peste 10 ani (2003) și uitându-mă prin ele, m-am gândit că pot fi de ajutor micilor școlari din clasele primare. Dacă nu aveați cunoștință de ele până acum, poate e bine să aruncați o privire.

Mapa se numește Scriitori români Fișe de portofoliu clasele II-IV și este alcătuită de Cleopatra Mihăilescu și Tudora Pițilă.

Este o mapă de prezentare, ce cuprinde 36 de fișe. Această lucrare are ca scop inițierea elevilor în studiul textelor literare aparținând autorilor studiați în ciclul primar. Materialul face trimiteri către datele biografice și bibliografia celor mai reprezentativi scriitori români, marcând atât creațiile reprezentative cât și modalitățile de realizare artistică folosite și mesajele educative.Fișele de portofoliu stimulează gustul elevilor pentru lectură și analiză, incită la exprimarea unor idei, formarea unor opinii personale. Creativitatea este stimilată prin cerințeșe de realizare a unor compuneri, a unor texte proprii, pornind de la o temă dată, de la un proverb.

img099

Veți observa că sunt scriitori a căror dată de naștere este în secolul XIX, dar a căror creație și activitate (la unii dintre ei) se desfășoară în secolul XX.

Iată două exemple din această mapă:

img075img076

img085 img086

Scriitori români – Fișe portofoliu cls II – IV

Spor să aveți și idei multe și frumoase!

Activități educative copii – Cum ne purtăm cu lucrurile?

Chiar așa. Cum ne purtăm cu lucrurile?

Păi fiecare după posibilități și mai ales după deprinderi. Și aici intrăm într-un subiect atât de discutat în ultima vreme. Un articol scris de Raluca, pe blogul ei Caiet pentru școala de acasă, a stârnit atât de multe discuții, încât și atunci dar și acum mă gândesc cum este bine de procedat. Răspunsul îl știu cumva, și cred că nu este bine să generalizăm în această privință. De ce spun asta: pentru că fiecare copil are ritmul lui și fiecare familie are propriul ei fel de a privi, respecta și practica aceste îndeletniciri.

Am întâlnit în viața mea tot soiul de oameni și am observat că fac parte din mai multe categorii. Unii sunt extrem de ordonați, tipicari, și care au o stare de rău dacă în jurul lor nu este ordine, poate prea multă ordine. Am întâlnit oameni care nu dădeau doi bani pe curățenie, tot ceea ce conta fiind starea lor de bine. Am avut ocazia să cunosc oameni extrem de educați și practicând meserii alese, care nu făceau nimic legat de aceste activități, pentru că aveau oameni tocmiți pentru a rezolva aceste probleme.

Mă gândesc ce-i mai important: ce cred cei din jurul tău sau ceea ce simți tu că este mai bine și-ți crează o stare de confort? Cred că important este să-ți găsești tu, ca individ, o modalitate care să te ajute să mergi mai departe iar oamenii care pentru tine contează, să te accepte așa cum ești.

Bunica mea avea o vorbă: „Doi oameni până nu miros la fel, nu se iau” Și avea dreptate. Nu cred că ai putea trăi lângă o persoană care diferă major față de tine. Știu, când ești îndrăgostit nu mai contează nimic: nici că nu-i prea curat sau prea sărac, nici că este neglijent sau delăsător nici… nici… nici… . Dar odată ce dragostea nebună a trecut, sau s-a mai temperat, încep să iasă la iveală și să deranjeze aceste mici mărunțișuri. Și tolerezi o vreme după care, reproșuri, tensiuni, finalul nefiind prea roz.

Dar să revin la familie și la copii. Sunt convinsă că un copil va face ceea ce a văzut în casă, atunci când va fi mare. Dacă a trăit într-un mediu curat, nu va accepta ca mizeria să-l înconjoare. Dacă a existat un echilibru și o armonie, nu va dori huit și tensiuni.

Cred că este un tipar care se imprimă în subconștient, iar acesta va genera comportamentul de mai târziu. Și mai cred că există o diiferență destul de mare între o fetiță și un băiețel. Din născare, fetițele sunt mai atrase de aceste activități și au abilități mai dezvoltate încă de la vârste mici. E adevărat că nevoia te învață și că am văzut și băieței care de la vârste fragede, știau să se descurce în acest sens.

Băieții mei au fost niște copii foarte cuminți care nu au distrus cărțile, jucăriile, dar nici alte obiecte din casă. Nu au scris pereții și nu au rupt mobilele. Dar asta, nu neaparat că am insistat eu ci pentru că așa au fost ei. Acum trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut să fie mai îndemânoși, dar cu timpul, am înțeles, că nu le poți avea pe toate. Așa cum tot timpul mi-a demostrat că lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal, atunci când va trebui.

Nu am insistat foarte mult pe activitățile gospodărești, adică nu am ajuns până la psihoză cu că nu și-au strâns hainele sau nu și-au făcut patul, am repetat, este adevărat de muuulte ori aceste noțiuni, și nu numai repetat ci și exemplificat, dar de pus în practică au pus mult mai târziu, atunci când eu nu am mai fost prin preajmă și ei au trebuit să se descurce. Așadar, de aceea spun că atunci când va fi cazul, tiparul văzut în copilărie va funcționa de la sine.

Dar iată că aceste noțiuni le-am mai discutat o dată, cu prilejul unei lecții pentru școală, pe care Luca a avut-o de pregătit. Și la teorie este beton! 🙂

Cum ne purtăm cu lucrurile – video

Postamentul aici, a fost o poezie a Elenei Farago

Visul lui Viorel

Doarme micul Viorel…
Dar in vis lui i se pare
Că nu doarme nici de fel,

…………………………

Dar ce-i asta? Pasămite,
Peria s-a pus pe roți,
Dinții pieptănului, toți,
Parcă au copite.

Și stau gata de plecare;
Peria schimbată-n car,
Pieptănii, caluți ce sar
Pe zeci de picioare

Uite-i cum s-au înhămat!…
Dar ce fel de ham au oare?
Foarfece de unghii, care
S-a deșurubat.

…………………………..

-Merg și eu…și eu…zbucnesc
Din dulap, fugind spre ușă,
Haine, jucării, păpusă-
Toate, toate-l părăsesc!…

-Nu mai fac! răcnește-n vis
Viorel și se trezește-
Și ce mult se-nvelește
Când pricepe c-a fost vis!…

Aici a avut și un vocabular cu câteva cuvinte potrivite acestei teme: brutalitate, grijă, proprietate.

A mai fost de făcut un dialog între o hăinuță nouă și celelalte haine mai vechi, iar aceasta a reprezentat un bun subiect de dezvoltat. Nu am avut cum să nu-mi amintesc de articolul scris de Andru, intitulat Jurnal de vacanță. Pentru că stă în legea firii să vrei ca al tău copil să arate și altora ceea ce știe el. Dar se pare că lucrurile se văd altfel de pe baricada copiilor! 🙂

img059

Cât despre regulamentul păstrării lucrurilor, el arată cam așa:

img060

Cu acest prilej am vorbit și despre cum se fabrică anumite obiecte pentru școală. De ajutor ne-a fost cartea Cum se fabrică – obiecte pentru școală de la Editura Aquila prichindel.

Cum păstrez lucrurile 6feb2015

Cum se fabrică obiecte pentru școală – video

Veți găsi o cărticică interesantă din care veți afla cum se fabrică un glob pământesc, o tablă, o radieră, pensoanele și creioanele cerate. Așadar, am mai trecut printr-o tură de discuții legată de acest subiect. Important este să se rostească pentru că mai devreme sau mai târziu rezultatele se vor vedea.

Cum păstrez lucrurile 6feb20151

Voi cum tratați această temă?

Activități educative copii – Ceaikovski… note de argint… mandala… fișe lucru… broderii…

Primul lucru pe care l-am făcut înainte de a vorbi despre subiectul de astăzi a fost acela al aflării anului apariției acestei cărți. Cu toate că trăiam cu senzația că este de muuultă vreme în căminul nostru, am constatat, cu oarecare mirare, că 2011 e anul apariției ei. Poate din cauză că primele cărți care fac vorbire, pe înțelesul copiilor, despre muzica clasică, sunt de mai bine de 10 ani în biblioteca băieților?  Am vorbit despre ele aici.

Spuneam atunci că nu mă așteptam ca să asist la așa freamăt în jurul lor, pentru că acest subiect, al muzicii clasice, nu este chiar atât de gustat de multă lume. Am citit cândva o statistică care spunea așa: la ora actuală, ascultătorii de muzică clasică reprezintă un procent de 3% din populația globului. Dacă acest procent ar mai crește doar cu 1(unul), situația în lume s-ar schimba. Asta pentru că această muzică schimbă individul și-l poziționează pe o treaptă superioară. Așa spun cei din domeniu 🙂

Acuma, cred că totul depinde de ceea ce se întâmplă cu tine, ca individ, în procesul de educație și de formare. Dacă vei crește într-un mediu în care vei avea acces la așa ceva, șansele de-a gusta această muzică sunt infinit mai mari decât la cei care nu intră în contact cu ea. Ori dacă vei studia un instrument muzical, aici mă refer la partituri și tot ceea ce implică un studiu corect, nu ai cum să nu interacționezi cu acest gen de muzică, pentru că asta se studiază mai întâi: partiturile clasice.

Dar să revin la cartea Cristinei Andone, Ceaikovski și dansul notelor de argint, penultima dintr-o serie de opt. Despre celelalte, la timpul lor. 🙂

Spuneam că a existat și încă mai există (ceea ce este îmbucurător!) o mare emulație în jurul acestei colecții. Multe mămici încep a le lectura copiilor aceste povești, iar ca fond muzical au fragmente din operele celebre scrise de compozitorii despre care se face vorbire. În fiecare carte există un CD cu muzica aferntă.

adevarul-nr-7-ceaikovski-si-dansul-notelor-de-argint--carte-cd

Personal, am dorit ca lectura să fie făcută de copil și nu am înlesnit acest demers nicicum. Nu pot spune de ce am optat pentru această variantă, dar acum, pentru că băiatul citește singur, și textele le privește altfel și le înțelege diferit. A nu se înțelege că sunt contra  lecturii (pentru că asta fac și eu de 20 de ani pentru fiii mei) făcută de părinți. Așadar, cu toate că am meșterit diverse materiale pe marginea lor, Luca nefiind străin de ele, cu toate că am ascultat de mai multe ori CD-urile aflate în interior, de lecturat nu le-am lecturat. Și poate că, în subconștientul meu de mamă, am știut că vremea lor va veni și că le vom privi diferit, atât eu cât și micul cititor. Acum pot spune, cu mare bucurie, că am avut fler și modul în care am procedat a fost foarte inspirat. Aș fi rupt din bucuria lecturii!

Lectură despre compozitor – fragment

Nu am dorit să respect nici ordinea în care au apărut, pentru că am considerat că nu este important. Așa că, prima pe lista preferințelor lui Luca a fost cartea despre Ceaikovski asta și pentru faptul că în studiul pianului a apărut o partitură scrisă de acest minunat compozitor. Ori ce trambulină mai bună ne trebuia?

Studiu Arie italiană Ceaikovski – video DSC_2467

Pomeneam mai devreme că am făcut diverse materiale pe marginea poveștilor, dar asta mai mult pentru sufletul meu. Am confecționat câte o felicitare pentru fiecare carte iar pentru compozitorul studiat astăzi, am meșterit și o machetă, pe care la vremea aceea am oferit-o unor oameni dragi. Dragi și atunci și acum 🙂  ????????????????????????????muzica-12 Ceaikovscki feb 2015 colaj Și de această dată, nu am putut rezista tentației și am confecționat un mic ornament la subiect, pe care am de gând să nu-l las singur. Nici nu știți ce bucurie 🙂Ceaikovscki feb 2015colaj1

Am adunat pe acest mic gherghef simboluri ce cred că se potrivesc cu povestea d-nei Cristina Andone, iar tema, precum am spus, o voi păstra preț de încă 7(șapte) cărți. 🙂 Nu bănuiți ce dor îmi era de-o mică broderie, pentru că nu știu de ce, dar nu mai am timp pentru aceste nevinovate plăceri! DSC_2477

Luca a citit și s-a bucurat de îmbinarea perfectă a textului cu muzica. De mai multe ori s-a oprit pentru a asculta. De fapt, pentru a asculta împreună. Dar el a jucat toate rolurile în acest demers. Și nu au fost puține!

Lectură Ceaikovski și dansul notelor de argint – fragment video

Am confecționat niște fișe pe marginea textului, fișe pe care le anezex mai jos. După lectură, copilul le-a completat iar ultima cerință a fost și cea mai discutată și gustată. Acolo, l-am rugat să completeze silabele date cu litere, pentru a forma cuvinte, pentru ca mai apoi să alcătuiască o compunere folosindu-se de aceste cuvinte. Pentru că el are prostul obicei de a nu citi tot enunțul, nu a văzut că trebuie să folosească aceste cuvinte  și așa a ieșit o strășnicie de text.

Fișă de lucru clasa a III Ceaikovski

Se observă, lesne, că silabele încep cu notele muzicale, dar copilul a scris: Dop, Ren, Misterios, Fasole, Solfegiu, Lamă, Simplu. Compunerea a ieșit așa: Luca citește compunerea „Licoarea magică” – video Ceaikovscki feb 2015colaj2 După ce acest text a fost terminat și odată cu el și întreaga fișă, am pregătit un Composer Word Search, fișă pe care am găsit-o aici. Veți vedea că există acest tip de fișe pentru mai mulți compozitori. Este o activitate foarte gustată de copil. Încercați!

DSC_2486

După ce a dat gata și această etapă am mai avut o surpriză pentru el: o mandala. Veți vedea că am personalizat-o cu preferințele micului spiriduș: lebede și trandafiri.

img058

DSC_2488

Așa am petrecut alături de Ceaikovski, clipe neprețuite. Înlesnitor, Cristina Andone. Un regal în adevăratul sens al cuvântului. Vom continua! Ceaikovscki feb 2015colaj3

Activități educative copii – Hai să ne amintim de „Spânzurătoarea” sau mai nou, „Literix”

Sunt convinsă, că foarte mulți din părinții de astăzi jucau pe băncile școlii, în pauza, jocul Spânzurătoarea. Știu că ne chinuiam să găsim cuvinte cât mai alambicate și atunci când am ajuns la acid dezoxiribonucleic, a fost mare veselie. Atunci ne făceam singuri spânzurătoarea iar pe lângă ea mai erau și paie și chibrituri și alte accesorii care prelungeau deznodământul final. Nu este singurul joc pe care-l jucam în acea perioadă și aici mai pot aminti „X și O” sau jocul în care loveam ambarcațiunile navale și aeriene.

În ziua de astăzi toate au fost transformate în jocuri care se pot cumpăra din comerț. Așa am ajuns și eu în posesia tuturor jocurilor enumerate mai sus. Despre Battleship voi vorbi în zilele următoare pentru că acum vreau să mă refer doar la Spânzurătoarea.

Battleship board game

În varianta apărută pe piața românească denumirea lui este Literix
Jocul conține:

DSC_2478

1 spânzurătoare;

1 schelet din 10 piese;

1 placa de joc;

literele alfabetului, așa ca într-un alfabetar (literele sunt detașabile)

2 carnetele;

DSC_2467 DSC_2475

După ce copilul a citit regulamentul, am trecut la joc. Din punctul meu de vedere, jocul este mai fragmentat dacă folosești scheletul din dotare, asta pentru că-ți ia mai mult timp să-l asamblezi, în timp ce desenul pe hârtie ar fi mers mai ușor. Nici literele detașabile noi nu le-am folosit pentru că a fost mai ușor să le scriem. Cred că sunt bune pentru copiii care știu literele dar nu știu să le scrie, și spun asta pentru că, pe cutie, spune că jocul este indicat de la vârsta de 3+. Eu cred că este puțin cam exgerat, dar e doar o părere personală. Și mai sunt bune, aceste litere, dacă se dorește a se cumula un punctaj, pentru că fiecare dintre ele are o valoare scrisă pe ea, așa ca la scrabble.

DSC_2476

Prima rundă a mers mai anevoios până a prins copilul despre ce este vorba și cum se asamblează scheletul. E cam prost făcut pentru că nu prea stă asamblat. 🙁 Apoi totul s-a desfășurat cu mult antren și voie bună.

Jucăm primul joc Literix – video

DSC_2472

Uite așa, am intrat într-o luptă a inteligenței în care s-au elaborat strategii pentru a putea învinge adversarul.  Este o modalitate plăcută de a intra în lumea literelor pe care merită să o încercați! Inspirație , răbdare și spor!

Spânzurătoarea feb 2015 colaj

Activități educative copii – „Ocolul infinitului mic pornind de la nimic” sau/și „Unde fugim de-acasă?” de Marin Sorescu

De ce am spus „Ocolul infinitului mic pornind de la nimic” sau/și „Unde fugim de-acasă?” Pentru că, multe din textele cuprinse în prima carte se regăsesc în această ediție editată la Editura Arthur, în anul 2013. Prima carte a apărut la Editura Ion Creangă în anul 1973 și face parte din biblioteca copilăriei mele. Dealtfel am o slăbiciune pentru Marin Sorescu, asta datorându-se părinților mei, din a căror bibliotecă nu lipsește nici un titlu a acestui autor. Și ce autor!
Personal, am o trăire altfel pentru cartea din 1973 pentru că de foarte multe ori am citit-o și pentru că are un iz pe care nu-l pot descrie în cuvinte. Pentru copil, ediția de la Arthur pare mai captivantă, la asta contribuind și mirosul proaspăt de tipăritură, cartea fiind nouă. Important este că se citește din ele. Și din una și din alta! 🙂
Drept să spun, abia după ce copilul a citit din prima, destul de mult, mi-am adus aminte că avem și cealaltă versiune, așa reușind să facem o fuziune plăcută între copilării: a mea și a lui. 🙂 Iată cum poate un autor înlesni întâlniri din două copilării!
Dar ce spune Liviu Papadima în Cuvântul înainte al cărții „Unde fugim de-acasă?”:

„Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești”. Altfel spus, oarecum scamatorie, oarecum farmec și oarecum minune. Și, mai ales, APROAPE.

De-acasă nu fugim niciodată prea departe. Fiindcă, pe seară, ne întoarcem acasă, unde ne așteaptă părinții, jucăriile, colțul pernei pe care îl strângem între degete, somnul și visele.

Poate te-ai mai întâlnit cu Marin Sorescu, prin vreo carte de citire, prin vreun volum împrumutat de la bibliotecă. Sigur vei (mai) da de el, fugar, la rândul lui, de acasă, în versuri mustăcind de umor și fantezie, în cronică (nerimată) a satului natal, în romane ghidușe și piese de teatru ce te vor pune pe gânduri. Îi plăcea, între altele, să și deseze – ca mai toți oamenii timizi, în adunările cu multă lume  prefera să se tragă într-un colț, cu un petic de hârtie și un creion, și să schițeze portrete ale celor din jur. Am și eu, acasă, un astfel de portret, în care mă recunoști pe mine, ci și pe cel care l-a desenat. Poți încerca și tu, în peregrinările acestei cărți, să găsești locul care ți se potrivește cel mai bine și să-l „citești” ca pe propriul chip, înrămat în cuvinte.

Chiar așa, dacă nu l-ați întâlnit pe Marin Sorescu până acum nu este o tragedie, ci un prilej de-a înlesni cât mai rapid acest lucru.

Substantive feb 2015 Marin Sorescu colaj

Copilul l-a mai citit iar acum, recitit cu drag! Iată câteva crâmpeie din lecturile noastre (colective):

„Hoțul prins” – video 

„Blazare” – video

După ce toate acestea au fost rostite, a urmat o activitate practică, aceea de a ne juca cu substantivele. Iar și iar! 🙂 În acest sens am confecționat două fișe, pe care copilul le-a completat ușor.

Frumos, scurt și la obiect! Atașez mai jos fișele respective.

Fișă de lucru clasa a III „Doi bureți” de Marin Sorescu

Fișă de lucru clasa a III Puf de Marin Sorescu

Substantive feb 2015 Marin Sorescu colaj2

Cum să nu-ți vină să fugi de acasă, când totul e atât de APROAPE? Și ai o călăuză așa de grozavă, pricepută la tot soiul de scamatorii – cu cuvinte, cu lumi, cu vise…

Un ghid care știe să farmece distanțele într-o clipită și să tragă puțintel de colțul perdelei, cât să se vadă minunea ascunsă în lucrurile cele posace din lumea noastră de zi cu zi.

Activități educative copii – Dacă e vacanță, hai să călătorim! Globe Whizz

De obicei în vacanțe călătorim. De cele mai multe ori călătoriile noastre se petrec în realitate, dar sunt momente când ne trebuie și niște călătorii virtuale. Vrem să ne întoarcem în timp pentru a înțelege ce s-a petrecut atunci, putem zăbăvi puțin în viitor, în ideea de-a nu fi găsiți nepregătiți sau călătorim în zilele noastre pe meleaguri ce nu prea sunt accesibile, din varii motive. De ziua copilului, pe lista mea de activități era trecută și aceea a unui joc despre Țări și capitale.

Iată o descriere a acestui joc.

Pachetul conţine 25 de perechi ţară-capitală, iar jocurile sunt propuse pe 3 grade de dificultate. Primele două sunt variantele clasice de Păcălici – realizează primul cele mai multe perechi, sau cea de popa-prostul, dacă mai ştiţi jocul. Cele care folosesc informaţiile de pe cărţile de joc se numesc: Pescuieşte, Recunoaşte capitala, Ce culori are steagul, Pe ce continent se afla tara.

Cărţile de joc despre ţări includ o hartă politică a regiunii unde aceasta este situată, neapărat drapelul naţional, şi informaţii despre suprafaţa statului, populaţie, moneda folosită, precum şi limba/limbile vorbite de către locuitori. Sunt descrise: Marea Britanie, Spania, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Franţa, Germania, Austria, Cehia, România, Bulgaria, Grecia, Israel, Egipt, Rusia, Ucraina, China, India, Canada, SUA, Mexic, Cuba, Brazilia şi Argentina.

Cărţile despre capitale sunt ilustrate, conţin două imagini ale celor mai cunoscute obiective turistice din localitate, un paragraf descriptiv pentru fiecare imagine, precum şi informaţii privind suprafaţa metropolei şi numărul de locuitori.

Cum spuneam l-am propus copiilor, dar aceștia nu au dorit să-l joace. I-am întrebat de ce, iar răspunsul lor a fost, că nu le cunosc. 🙁

La prima vedere pare foarte simplu.

 Cum, nu știi capitala Portugaliei?

sau

Doamne, tu nu știi capitala Cehiei?

Da, copiii (și nu numai ei, din păcate 🙁 ) nu știu aceste noțiuni, ce unora le par elementare, asta dacă nu au fost familiarizați cu ele, sau nu au fost curioși singuri să afle.

Capitalele Europei – video

Jocul acesta le poate stârni curiozitatea și se pot face activități frumoase cu ajutorul cartolinelor.

Ne-am gândit, ca astăzi, să călătorim puțin prin Spania, asta pentru că nu făcusem nici o vorbire particularizată despre ea. E o țară pe care nu am apucat să o vizităm, dar pentru care merită să nu ne pierdem speranța de a o face într-o zi.

Am pregătit Atlasul lumii în imagini, apărut la Editura Aquila 93, unul dintre primele noastre atlase pentru copii.DSC_2456

În acest atlas schițele și hărțile sunt însoțite de texte explicative și imagini colorate, făcându-le intuitive și reliefând specificul arealului prezentat. De aici, Luca a citit informațiile despre Spania.

Despre Spania – lectură

Am aflat cum se numesc locuitorii, capitala țării, regiunile cele mai importante, dar și câteva noțiuni generale.

Despre Spania ian 2015

Apoi am apelat la Atlasul explorărilor și a marilor imperii, cu ajutorul căruia am făcut o incursiune în trecut.

Acest atlas inedit este o prezentare plină de viață a lumii în epoca marilor descoperiri. Veți găsi hărți frumos ilustrate și mustind de informații despre națiuni și imperii.

Lectură Spania și imperiul său – video

DSC_2443 DSC_2444 DSC_2445

Despre Spania ian 2015

Apoi am jucat un joc drag nouă, pe care am avut ocazia să-l „gust” cu ambii băieți, asta pentru că este de mai multă vreme în căsuța noastră. Este vorba despre Globe Whizz. Îndemnul acestui joc este: „Îmbarcă-te într-o expediție de neuitat în jurul lumii! 

Despre Spania ian 20152

Și chiar așa și este! Setul conține: un glob, 1 zar, 128 cărți de joc, 6 exploratori (numai pe marginea lor se poate vorbi mult și frumos! 🙂 )

Acest joc conține 128 cărți de joc ce pot fi împărțite în 6 categorii. Numerele categoriile corespund numerelor de pe zar, care totodată indică numărul punctelor care pot fi obținute în urma unui răspuns corect. Fiecare categorie reprezintă o provocare diferită:

1 Adevărat sau fals?

Jucătorul trebuie să spună dacă afirmația este adevărată sau falsă.

2. Alege

În acest tip de quiz, jucătorul trebuie să aleagă răspunsul corect din cele 3 opțiuni.

3. Completează

Jucătorii au un răspuns completat parțial la o întrebare, pe care trebuie să o completeze, având șansa de a primi 3 puncte.

4. Răspunde

Pentru a primi 4 puncte, jucătorii trebuie să răspundă la întrebări fără a primi vreun ajutor.

5. Surpriză!

Numărul 5 este magic! Cu cărțile Surpriză! se poate întâmpla orice: jucătorii pot primi sau pierde puncte fără a face nimic, ori, pentru a obține maxim 5 puncte, va trebui să corecteze o afirmație falsă sau să răspundă la o întrebare pusă de alți jucători.

6. Țară – oraș

În versiunea originală a jocului, țară – oraș, jucătorii găsesc provocări diferite pe fiecare carte de joc. Un jucător spune în gând alfabetul, iar un alt jucător spune STOP. când dorește el. Jucătorul care a aruncat 6 cu zarul, alege o carte din categoria numărul 6 și va scrie pe o hârtie sau va spune oral, 6 cuvinte care încep cu litera aleasă la momentul STOP, conform tematicilor de pe carte.

Cam astea sunt, în mare , regulile de joc. Pentru copiii mai mici, regulile pot fi îndulcite și se pot exclude din alfabet litere precum K, X, sau Y.

E un joc greu, pentru care este nevoie de multă cultură generală, dar este și foarte palpitant. Se pot face tot soiul de regulamente, care vor fi stabilitate înainte de începerea propriu-zisă a jocului. Important este să găsiți o formulă accesibilă copilului, una care să nu-i dea sentimentul că nu știe nimic și este un prost. Scopul acestui joc, din punctul meu de vedere, este acela de a îl familiariza pe cel mic cu aceste noțiuni și de -al face să se simtă atras de noțiuni de cultură generală.

Globe Whizz- joc cultură generală – video

Globe Whizz – o activitate minunată – video

img051 img052

Despre Spania ian 20152

Am atașat câte o cartolină spre exemplificare, pentru fiecare număr de pe zar și dacă veți avea curiozitatea să le citiți veți vedea că am dreptate în privința complexității întrebărilor. Noi am reușit să avem o activitate plăcută, chiar dacă nu am știut răspunde la toate întrebările. Am învățat, cu voie bună, și asta a fost cel mai important. Dacă am fi știut toate răspunsurile, n-ar mai fi fost atât de palpitant. Trebuie să încercați! 🙂