Că fiecare copil este diferit de asta nu cred că se mai îndoiește nimeni. Dar există niște grupe în care suntem încadrați încă de la venirea pe lume. De la scorul Apgar și până la finalul vieții, ne tot poziționăm în diferite categorii. Cum spunea, începem cu Apgarul, iar aici cred că marea majoritate am avut calificative foarte bune. Ei, abia după aia încep departajările. Că suntem mai plinuți sau mai slăbuți, mai înalți sau mai scunzi, mai liniștiți sau mai energici, nu există să scăpăm a fi „înregimentați” în vreo grupă.
Ca părinte îți dorești ca și al tău copil să fie în cele mai bune poziții, asta în ciuda unora care mai emit afirmații ca: „lasă, eu nu vreau să fie primul!”.
Și aici este o adevărată teorie a percepției. Dacă totul se desfășoară conform calendarului, îți dorești din tot sufletul, ca puiul tău să arate ceea ce știe și ceea ce a învățat alături de tine. Dar dacă totul a mers bine și la un moment dat s-a schimbat cursul evenimentelor, e firesc să-ți dorești, în primul rând, să fie sănătos.
Copiii reprezintă copia familiei în care trăiesc iar manifestările lor sunt aidoma cu cele văzute în copilăria mică. Porți o amprentă genetică iar pe lângă ea, o amprentă comportamentală de care cu greu te poți detașa. Nu spun că nu există cazuri, și nu puține, în care în familii percepute de societate ca fiind de vârf, s-a strecurat o progenitură ce face notă discordantă. Dar trebuie recunoscut că sunt situații în care familia este privită de societate eronat, iar ceea ce se petrece în interiorul ei, nu prea seamănă cu ceea ce ni se arată. Sunt convinsă că dacă în intimitatea familiei lucrurile se derulează normal, se pot rezolva multe din problemele apărute. Și ce multe pot fi!
Familia nu înseamnă exclusiv doar bani, pentru că un individ, atunci când este mic are nevoie, în primul rând, de atenție și afecțiune. Știu, sunt niște noțiuni care se întrepătrund și pragul percepției este atât de sensibil demarcat.
Mai aud de oameni săraci și fericiți. Ăsta este un lucru atât de delicat de discutat, pe care prefer să-l las așa, neatins.
Așadar, unii învață ușor, practic fără să-și dea seama, alții depun eforturi mari pentru a înțelege și asimila unele noțiuni. În cazul celor din urmă este nevoie de o activitate susținută și constantă pentru a ține pasul cu ceilalți colegi ai lor. Dar să ajung unde doresc de fapt. La cifre și la cum și când învață copilul aceste cifre. Există copii care le învață înainte de-a merge la grădiniță, iar acest lucru se petrece fără ca părinții să-și dea seama. Dar sunt copii care înțeleg mai greu aceste noțiuni și pentru care trebuie acordată o mai mare atenție dar și o abordare diferită. Studiile spun că până pe la 2 ani, dacă primește suportul necesar, copilul poate memora numerele de la 1 la 10 mecanic și le poate enumera atunci când îl rogi, cu ajutorul tău, sau fără. Tot studiile spun că în debutul perioadei preșcolare (3-4 ani), micuțul începe să deslușească misterul numerelor și să priceapă că, cu cât adaugi mai multe obiecte la un loc, cu atât crește și numărul lor. Tot la această vârstă, copilul va fi capabil să numere și să separe seturi de obiecte sau lucruri din diferite categorii (3 jucării, 4 fructe etc.).
Cred că cea mai bună metodă pe care o poate aborda un părinte pentru această situație de acumulare de cunoștințe, este aceea de a aduce în discuție numere în timpul jocului dar și a activităților cotidiene. În parc se pot număra flori, bănci sau mai știu eu ce vrăbiuțe. La baie se pot număra jucăriile care plutesc pe apă. Și tot așa, exemplele pot continua. Deasemenea, acum au apărut tot soiul de litere magnetice și tot felul de magneți ce pot fi puși pe ușa frigiderului, la îndemâna copilului, pentru a le putea foi. Dar extrem de important este răbdarea pe care trebuie să o aibă cel care stă cu prichindelul. Nu trebuie folosite niciodată atenționări brutale sau critici, nu mai pomenesc de glasuri ridicate. Dacă cel mic nu poate pronunța, îl poți tu ajuta să facă acest lucru. În tot acest demers copilul trebuie încurajat dar și susținut. Procesul de învățare se poate întinde pe o perioadă destul de lungă de timp, iar pestru aceasta trebuie răbdare, răbdare, răbdare!
Pentru copii am confecționat machetele de mai jos. Sunt destinate unei clase ce poartă denumirea de „Clasa buburuzelor”. Pe aceste buburuze înafară faptului că se pot afișa cifrele, se mai pot face și operații matematice. Se poate extinde folosirea lor după inventivitatea și creativitatea învățătoarei sau educatoarei.
Tot pentru o clasă sau grupă a buburuzelor am confecționat și o ramă, iar aceasta poate fi folosită în foarte multe scopuri. Depinde doar de iscusința celui ce se află în fața copiilor. Doar atât vă sugerez: imaginați-vă o fățucă de copil în mijlocul ei!
De idei nu ducem lipsă, dar hai să le și folosim pentru a ne atinge scopurile! <3
2 gânduri despre “Machete didactice – Buburuză ruză, unde vei zbura, acolo voi … număra!”
Suprbe .cat costa ?
Mulțumesc frumos! Depinde de dimensiuni. Dacă-mi veți da aceste dimensiuni, vă voi comunica și prețul lor. Dar, ne putem auzi și la un telefon. Numărul meu este 0744167713.
Zi frumoasă!