Pentru un copilaș de 4 ani care mustește de energie, rutina este foarte importantă și are un rol aparte în viața lui. Este un moment ideal pentru ca el să meargă într-o colectivitate, adică într-o grădiniță. Fie că este cu program normal, fie că este cu program prelungit, aceasta îi va oferi mediul în care va învăța lucruri noi, va învăța să se joace cu alți copii, va socializa. Aici, la grădiniță, cel mic se va adapta cu ușurință, va începe să perceapă și să manifeste simpatie și înțelegere față de ceilalți copii, se va juca în comun și va împărți jucăriile.
Poate este momentul în care reușești să înțelegi prezența prietenului imaginar, care dealtfel nici nu este îngrijorător, ci doar îți atrag atenția că cel mic are nevoie de o companie reală a prietenilor de vârsta lui. Dacă vei avea curiozitatea de-a privi la jocurile copiilor de peste 4 ani, aceștia se joacă „de-a mama și de-a tata”, „de-a doctorul” etc, jocuri prin care ei imită comportamentul adulților, pentru că așa învăță să crească mari.
La grădiniță, copilul are și alte modele și poate învăța și de la alți adulți maturi, înafară de mama și tata. Acolo va urma un program structurat, foarte bine delimitat și extrem de variat: va avea un timp pemtru masă, un timp pentru ascultat povești, un timp pentru a lucra, timp pentru a învăța, un timp pentru a se juca, un timp pentru a dormi. Toate acestea vor contribui pozitiv la dezvoltarea lui.
Știu, sunt atât de multe de spus despre aceste lucruri, având în vedere poveștile care se tot aud, povești ce vin dinspre grădinițe, fie ele de stat sau particulare. Dar oare vina este exclusiv a celor care lucrează în grădinițe? Nu cumva și părinții poartă o parte din această vină? Părinte fiind dorești ca odrasla ta să fie tratată cu toată atenția dar nu este deloc de neglijat că în grădinițele noastre, unei educatoare îi sunt alocați peste 25 de copii. Acum, un simplu exercițiu de imaginație ne face să rămânem puțin pe gânduri: noi cum am proceda dacă am sta în fața atâtor copii? Știți cum sunt copiii din ziua de astăzi? Știți câtă energie au? Sunt convinsă că știți, toți cei care au cel puțin un copil și au grijă de el, știu. Dar știți ce comportamente au părinții acestor copii, a unora dintre ei, evident?
Așadar, ca în orice discuție, adevărul este undeva la mijloc iar abordarea trebuie făcută de așa manieră încât pionul principal al atracției săfie cel mic, și nu interesele mărunte și meschine ale adulților.
Per ansamblu, grădinița reprezintă un mediu în care, teoretic, toată lumea ar avea de câștigat. Oare nu stă în puterea noastră să facem posibil acest lucru?
Pentru ca cei mici să se simtă mai bine și să fie mai atrași de grădiniță am confecționat un panou în care se regăsesc principalele activități desfășurare de-a lungul unei zile petrecută acolo.
Am exemplificat pe el, prin niște pictograme, etapele pe care le parcurge.
Acestea sunt: trezirea și plecarea la grădiniță
joaca și învățarea prin joacă
masă și somn
joacă și plecare acasă
Așadar, precum se vede, există opt etape importante ce intră în desfășurarea unei zile. Și ce multe și variate activități!
4 gânduri despre “Machete didactice – Rutina zilnică a unui copil de grădiniță”
`Odrasla ultra-mega-pretioasa a unor parinti foarte preocupati nu poate respecta reguli. Copilul a fost crescut liber, fara sa i se impuna nimic. Cum, parinti permisivi? Cum adica cutezi cu ca educatoare sa ii spui lui ca nu are atitudinea potrivita? Da’ cine esti tu? Si ce daca sunt 35 in grupa? Si 40 daca ar fi, copilul lui e mai important! Cum adica sa invete sa astepte, sa urmeze o rutina? Dar ce, vrei sa-i distrugi opera?? Asa, si, la 4 ani a venit cu pampers la gradinita. Care e problema ta? Ce, te doare mana sa-l schimbi? O sa spuna el la un moment dat, ca doar nu o sa se insoare cu pampersul la fund. N-a mancat azi? Vai, pai daca nu i-ati dat cu lingurita! Cum adica sa stea pe scaunel? El e invatat numai in brate. Ce, nu poti citi povestea cu el in brate? E hai, ca poti, dar nu vrei! Dai dovada de rea vointa! O sa gasim noi alta educatoare, mai mamoasa! Si daca il mutam de 30 de ori anul acesta! O sa gasim noi gradinita potrivita pana la urma!`
Fragmentul de mai sus… e caz real… si din pacate din ce in ce mai des intalnit :(.
Da, din păcate! Dar asta semnalam și eu: oare nu se poate face nimic? Până la urmă nu toți trebuie să „luptăm” pentru aceeași cauză? Eu am afirmat, de mai multe ori, că părinții sunt cheia și lăcata. Mulți dintre cei deveniți proaspăt părinți, trăiesc cu senzația că la apariția copilului lor s-a inventat lumea. Când ești tânăr și mai ai și ceva bani la teșcherea consideri că trebuie să ai parte de-un tratament preferențial. Numai că mulți au probleme grave de comportament. Dar lupta nu-i pierdută! 🙂 Trebuie să fim optimiști!
Optimismul cadrului didactic dispare in momentul in care copilul a fost adus cu pampers pentru ca s-a cotizat la dna directoare, si tu trb sa inghiti, ca ce poti sa faci?! De fapt, poti sa speri ca-l muta mai repede… dar… bietul copil… ce mi-e mila!
Spune-i ca la 4 ani adaptarea la gradi dureaza 4-6 saptamani… si ca e normal sa planga. O sa inteleaga? Ma indoiesc. La fel cum nu inteleg ca performanta oricarui om de la catedra scade pe masura ce numarul de copii creste… mai ales dincolo de 30.
Si nu cred ca sunt sperante atata timp cat la privat isi gasesc „satisfactia” si astfel de parinti. Iti dai seama cat e de usor sa-l tii in brate, sa-i rezolvi temele si sa fie mama „fericita”?
Nu contest ceea ce spuneți, dar nici nu pot fi atât de pesimistă. Un prim pas ar fi acela al formării de grupe, de maxim 15 copii. Nu spun 8, nu spun 10. Spun 15 și consider că pornind de aici, rezultatele vor veni destul de repede. Faptul că sunt atât de mulți copii, iar într-o grupă există diferențe de vârstă, chiar și de un an, este un fapt ce contribuie, și el, la acest disconfort. Să ne gândim doar la faptul că, emoțional, un băiețel se dezvoltă mai greu ca o fetiță. Așadar, dacă între ei există mai bine de un an diferență, acest lucru se observă în toate.Consider, în continuare, că trebuie să existe voință, perseverență, tact și răbdare. Important este să le dezvoltăm: nouă și copiilor noștri. Mulțumesc frumos, pentru răspunsuri! 🙂