Zilele trecute am avut parte de o provocare pe care nu mi-am imaginat că o voi avea vreodată și pe care nu m-am gândit că o voi realiza. Dar, pentru a nu știu câta oară, s-a adeverit faptul că: să nu spui „niciodată”, „niciodată”.
M-am mai gândit la acest subiect în timp ce pregăteam, pentru Luca, materialele necesare vorbirii despre aceste animale, dar am considerat că este practic imposibil, să le realizez doar pe ele, fără a avea și proprietarii prin preajmă sau fără să facă parte dintr-un ansamblu. Știu pare bizar, dar așa am raționat atunci.
Însă acum, la urgență, am fost provocată să dau formă acestor machete. Vreau să spun că în mintea mea a reverberat titlul unei cărți scrisă de Marin Sorescu, „Viziunea vizuinei”. Nu are nici o legătură, dar eu numai la asta m-am gândit.
Așadar, a trebuit să confecționez câte un bârlog pentru fiecare animal, despre care niște copii de 4 ani, urmau să învețe la grădiniță. Conform Dex-ului:
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință
Precum se vede, ursul stă și el tot într-un soi de vizuină 🙂 . Bârlogul lui arată așa, ca în imaginea de mai jos.
Apoi am avut de făcut vizuina lupului…
a vulpii…
a iepurelui…
și la final, culcușul căprioarei.
După ce le-am confecționat, am tăiat fiecare machetă în două, pentru a putea fi folosită la centrul construcții. Copiii urmau să asambleze fiecare vizuină, după care să pună „locatarul” potrivit.
Sunt foarte încântată de ce a ieșit și abia aștept să văd cum au lucrat copilașii cu ele. Cu această ocazie am înțeles (pentru a câta oară?!?) că dacă vrei ceva, nu se poate să nu reușești!
Spor în ceea ce faceți, indiferent de domeniu!
