machetedidactice.com

9 ani, o aniversare de pus la colecție. La mulți ani, Luca!

Iată că Luca a împlinit 9 ani.

DSC_2051

9 ani de bucurie și fericire.
9 ani în care am realizat că dorințele mele nu au fost neîntemeiate, aici referindu-mă la numărul de copii pe care-i doresc.
9 ani de sentimente pe care credeam că le-am trăit, cu ajutorul primului copil. Trebuie să experimentezi, mai bine spus să trăiești efectiv, pentru a realiza că nu sunt aceleași frământări, același fior, aceleași gânduri. Fiecare copil sosește cu un bagaj de sentimente ce nu pot fi bănuite dinainte.

Luca a apărut în viața mea atunci când aveam mai mare nevoie, pentru că ceasul meu biologic ticăia amenințător, făcându-mă să cred că dorința nu va prinde contur, niciodată. Dar iată cum, am reușit să trăiesc o minune!

Luca este băiatul meu cel mic pe care-l iubesc așa cum orice mama normală își iubește puiul. Îl văd cel mai frumos, cel mai bun, cel mai deștept, cel mai cel! Evident, fără să fiu ridicolă și păstrând proporțiile. Îi tolerez greșelile și caut să-l îndrept, îi acord circumstanțe atenuante atunci când este nevoie, îi ostoiesc durerea și-l iubesc cum nu pot spune în cuvinte. Știu că nu-i perfect, pentru că nici eu nu sunt, dar mai știu, că trebuie să-l ajut să crească mare, ca să poată răzbate in lumea asta. Nu mă deranjează peste măsură că nu face una sau alta, pentru că va avea timp toata viața să curețe după el, să spele sau poate să facă mâncare. Nu-l toc pe marginea faptului că nu-și strânge patul sau că-și lasă hainele împrăștiate. Consider că are calități, care puse în balanță, echilibrează talerele. Și pe urmă, copilul face ce vede în casă, iar mai târziu, acest lucru va fi pus și în practică. Experiența mea de mamă care a mai crescut un copil băiat, îmi spune că șansele ca să fie așa sunt foarte mari. Am învățat să accept limitele, să le împing în măsura firescului atât cât se poate, și să știu că determinarea și perseverența duce la multe reușite dacă este practicată un termen mai îndelungat. Iar la acest capitol am ceva experiență, dar și rezultate.

Știu că un bărbat nu poate face ceea ce face o femeie, iar demersul meu în ceea ce privește creșterea lor a fost îndreptată și în acest sens, al respectului față de cele pe care le vor alege ca partenere.

Revenind la Luca, am reușit, după manifestarea și vorbele lui, să-i pregătim o zi numai a lui, o zi în care să fie în centrul atenției (cu toate că eu îl am zilnic pe primul loc pe lista mea de priorități 🙂 ) Am organizat o aniversare după gustul nostru și totul a fost minunat!

Am pregătit materiale multe și variate, am gătit un meniu destinat unor copii de 9 ani, am râs, ne-am jucat, am creat, am cântat, am ascultat… ce mai, o minune de zi!

Acum s-a terminat, iar Luca, înainte de culcare a început să plângă.

– De ce plângi, Luca?

– Că s-a terminat ziua mea și mai am de așteptat un an, până vom sărbători iar.

– Dar tu știi că putem sărbători și în alte zile, alături de colegii tăi. De pildă, de ziua numelui tău. Ce zici?

– Atunci, sunt salvat! 🙂

A mai apucat să citească o cărticică primită în dar. Se numește Cadou de ziua ta. Cum a fost și ce-am făcut, voi povesti mâine. Acum plec și eu la culcare, că zi tare încărcată am avut. Dar frumoasă. Foarte frumoasă!

???????????????????????????????

P.S. Luca are o noua mascotă. Este o broscuță și se numește „Nouă”.

DSC_2068

Lasă un răspuns

%d