Astăzi am împodobit brăduțul. Este al doilea pe anul acesta, pentru că pe primul l-am decorat acum o săptămână, atunci când am fost la București și am exersat această îndeletnicire.
Vremea de afară nu cadra cu activitatea noastră din casă, dar pentru că așa ne-am planificat am procedat respectând agenda. Dar se anunță zăpezi și atunci, brăduțul se va încadra perfect în atmosferă.
Sunt genul de persoană care iubește amintirile extrem de mult. Cineva mi-a spus odată, că nu este bine să trăiesc în trecut dar eu nu văd așa aceste lucruri.
În ceea ce-i privește pe fii mei am adunat lucrușoarele care au fost „primele”. Fie că a fost vorba de cămășuțe, cărticele, diplome, desene, bilete de avion, cinema și teatru, toate aceste lucruri sunt depozitate în cutii și cutiuțe, pe care le găsesc cu ochii închiși, la orice oră din zi și din noapte. Știu exact ce reprezintă fiecare obiect ce se găsește acolo, deci lesne de ghicit, știu ce „volum” de povești poate ieși. 🙂 În momentul când eu am devenit mamă, oferta de păstrat amintiri era inexistentă, în ultimii ani constatând și luând aminte de multitudinea de variante de a îmbrăca și păstra aceste minunate momente. Dar sunt încântată de varianta la care m-am oprit eu, pentru că mai personală de atât nu putea ieși. Întâmplarea!
Așadar, împodobitul brăduțului de anul acesta a prilejuit parada ornamentelor adunate de fii mei până acum. Sunt globurele sau figurine de care sunt „lipite” fățucile minunilor mele. Au venit în viața noastră firesc și cu multă căldură, iar atunci când ei vor pleca la casele lor, am să le ofer în dar, lor și copiilor lor.
Dar cea mai răsfoită a fost cărțulia lui Luca, ce are de acum 8 ani și pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. E atât de frumoasă și de dulcică <3 . Numele ei este Little Reindeer.
Sunt câteva pagini iar pe fiecare este câte o propoziție. Dar dacă ai să transmiți un mesaj, nu-ți trebuie sute de cuvinte ci doar esențialul.
Luca o îndrăgește foarte mult și a păstrat-o într-o stare foarte bună. Zici că este nouă!
A citi-o o dată, de două ori, de trei ori și nu numai. S-a uitat atent la toate imaginile, a mângâiat-o și analizat-o cu foarte mare atenție. Ai fi spus că o vede pentru prima dată, dar sunt convinsă că de la an la an o privește cu alți ochi.
Amintiri… Amintiri… Amintiri… Nu aș renunța la ele pentru nimic în lume! Voi cum priviți amintirile? Ce loc au ele în viețile voastră?
2 gânduri despre “Activități educative copii – Împodobim brăduțul cu ornamente și … amintiri”
Si mie mi-s dragi amintirile. am cate o cutie pentru fiecare copil al meu, o cutie in care adun, ca si tine, lucrusoare marunte pe care sa le pot, intr-o buna zi, intinde in fata lor ca sa spun povestea primei lor copilarii… Nu-mi plac albumele astea ”moderne”, tiparite, în care ti se spune ce sa notezi, cand, unde sa lipesti poza etc.
Pe de alta parte, imi si displace ”monumentalizarea” fiecarui gest, a fiecarui sughit, a fiecarei clipiri din gene. Am invatat sa privesc aceste lucruri ca pe ceea ce sunt, asezate exact la scara zilei in care se consuma… In fiecare zi copiii mei deseneaza, in fiecare zi sughita, in fiecare zi reinventeaza roata… De aceea am lasat-o mai usor si cu fotografiatul, in ultimii doi ani… Si nu-mi pare rau de loc. Nu simt ca pierd nimic, dimpotriva.
In cate-o zi buna, trag adanc aer in piept si-mi spun ca asa trebuie sa fie, ca tot bunul asta din noi si de langa noi n-are cum sa se piarda. E in noi, daca traim cu adevat in prezent. Asa ca nu mai afc fotografii, traiesc si gata. La serbarea Unei mi-am amintit de aparatu de fotografiat pe final, n-am mai apucat sa prind un cadru bun cu ea in timp ce musca dintr-un mar splendid, rosu, urias…
Ai dreptate Andru, însă nu tot timpul poți fi echilibrat, chiar dacă ți-ai dori. Am și eu momente când … . Dar acestea se mai pot educa. Îți doresc să te bucuri în tihnă, de instantaneele vieții tale. <3