Activități educative copii – Când vine vorba de cărți, există vreo limită?

Fiecare vizită la Brașov aduce o adevărată cură de lectură, asta nu că acasă nu am avea ce citi, ba din contra, mulțumim lui Dumnezeu! Alina, buna mea prietenă, are o bibliotecă pentru copii atât de vastă și bogată, că nu poți să n-o bagi în seamă. Cărțile practic te trag de mânecă, iar ilustrațiile sunt atât de frumoase că nu te rabdă inima să le ignori. Luca face un adevărat tur de citit, lecturând fetelor tot soiul de cărticele, care mai de care mai frumoasă, care mai de care mai interesantă. Aici, la Alina, am văzut tot soiul de tipărituri de care nu avea cunoștință, și tot aici am simțit sentimentul de prea plin de carte, fară a exista starea de sațietate, ci din contră!
Privind acest răsfăț, nu pot să nu mă întreb,  până unde poți merge cu această pasiune?
În România, la ora actuală, sunt câteva sute de edituri, și este extrem de greu să te hotărăști pentru ce anume optezi. Ajungi până la urmă să cumperi din toate părțile, pentru că peste tot se găsește câte ceva care să merite investiția. Un factor mai mare dătător de dureri de cap este și apariția librăriilor on-line, care au sporit greutatea alegerii, pentru că te tot ademenesc cu tot soiul de oferte propoționale, mai mult sau mai puțin adevărate. Dar până să te dumirești, curierul a livrat deja coletul și nu mai ai ce face.
Dacă mergem mai departe și adăugăm tipăriturile venite de la Usborne  sau de la Book Depository  ori de la Amazon, gestiune acestor decizii sporește. Ce te faci când ai un comportament de tip compulsiv când vine vorba de cărți? Evident că, încerci să-l temperezi, atât cât se poate, sau mai bine zis atât cât ești tu capabil, ca individ, să faci acest lucru. Pentru că îți tot spui că până la livrare ai timpul necesar de-a face rost de finanțele necesare.
Au fost momente când, pe timpul șederii noastre aici am citit anumite titluri, iar copilul le-a îndrăgit ala de mult, că odată ajunsi acasă, le-am comandat și eu, pentru a le avea în bibliotecă.
Eu, pentru că sunt mamă de ceva vreme, am avut răgazul de-a achiziționa tot soiul de titluri, ce ulterior au fost retipărite, însă în altă formă și poate, nu complete. Personal nu mă pot debarasa de cărțile pe care le am, pentru că fiecare are, pe lângă povestea dintre coperțile ei, o poveste a noastră. Ea ne aduce aminte de destinațiile noastre de vacanță, sau plecările noastre intempestive spre anumite zări. Au un farmec de care-mi face o mare plăcere să-mi reamintesc și în care mă regăsesc în diferite ipostaze ale vieții mele, pe care nu le-aș schimba cu nimic. Exista fiorul acela, insignifiant pentru unii, a descoperirii unei lecturi pe care să consideri că de mult o așteptai. Atunci când frunzărești o carte, treci printr-o stare aparte, iar faptul că te hotărăști la fața locului, sporește valoarea cărții. Valoarea ei sentimentală, nu materială!

luca mic 1
Având curierul în față, toate acestea au dispărut 🙁 El nu are timp de sentimentalisme, și de stat la palavre pe marginea cărților, ceea ce un librar poate face. El taie chitanța, ia banii și … gata!
Am mers cu băieții mei de multe ori în căutare de cărți, de la cele mai mici vârste, pentru că am dorit să aibă acest exercițiu, practic. Imaginea lor o am și acum în minte și-o voi purta cu mine, cât voi fi în deplinătatea capacităților mentale.

luca micluca mic4

Și acum, revin la criteriile după care vă achiziționați cărțile. Sunt importante recomandările altora, sau aveți plăcerea de-a merge după intuiție? Credeți că entuziasmul celui care recomandă este definitoriu în achiziționarea cărților? Eu una am avut posibilitatea exersării alegerii de una singură, doar ajutată de acțiunea de-a răsfoi, la raft, fără a ști ce spune X sau Y despre cartea respectivă. Iar acest fapt a sporit senzația de bucurie, atunci când la terminarea lecturii am constatat că nu m-am înșelat. Cumpărați o carte doar pentru că o persoană pe care o îndrăgiți, vorbește în termeni elogioși despre ea? Sunt atât de multe întrebări legate de acest proces, al achiziționării 🙂 Nu ați întâlnit niciodată situația când, o carte recomandată cu sârg de cineva, să nu fie pe gustul dumneavoastră, fie din cauza textului fie din cauza ilustrațiilor? Eu am câteva cărți, pe care muuultă lume le divinizează, declarativ, dar la care eu nu agreez modul de ilustrație. Dealtfel, au existat polemici legate de cărți pe care unii au pledat pentru a fi scoase de pe piață. Nici cu asta nu sunt de acord, pentru că trebuie să existe diversitate. Ceea ce ție nu-ți place, altul poate practic adora, pentru că gusturile oamenilor sunt tot atâtea câți indivizi există. Și pe urmă, te obligă cineva să achiziționezi o carte despre care ai cunoștință că nu corespunde standardelor tale? Evident că nu!

În activitatea mea de confecționare a machetelor am reușit să reprezint acest minunat obiect, cartea, în fel și chip, spre a o aduce copiilor în câmpul lor vizual. Poate cea mai frumoasă reprezentare a fost aceea a copacului cu trunchi de cărți.

Cred că este imaginea reprezentativă  a ceea ce înseamnă cartea și cât poți crește de frumos, în compania ei. Deasemenea am confecționat și copii citind, pentru că puterea exemplului este cea mai bună de urmat 🙂

copii carte 2 fetita carte

O carte deschisă, poate fi folosită la clasă și pe post de avizier, pentru că pe ea se pot atașa tot soiul de informații legate de limba română (este evident că limba poate să difere) 🙂

DSC_0992

Am mai confecționat și machete în care diferite animăluțe sunt pasionate de lectură, iar cea mai dragă, poate pentru că este și mai recentă, este aceea a buburuzei încântate de cartea pe care tocmai o citește.

carte buburuza

Până unde merge pasiunea voastră pentru cărți? Cât timp alocați acestei îndeletniciri pentru dumneavoastră și cât pentru copii? Considerați că după ce copilul trece de vârsta primei copilării, cărțile achiziționate, trebuie vândute? Și întrebările nu se opresc aici, ca și lectura, dealtfel! 🙂

Vă doresc inspiație maximă în alegerea și achiziționării acestui minunat obiect, care de cele mai multe ori, este mult mai mult decât atât. Un prieten de nădejde!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Activități educative copii – Când vine vorba de cărți, există vreo limită?”

%d blogeri au apreciat: