Idei pentru mămici – Cât timp îți ia să te dezmeticești, după ce ai trecut prin malaxorul concursurilor?

A mai trecut un concurs! Iar acesta a lăsat în urma lui, în ceea ce ne privește, o mare zdruncinătură emoțională. De când a intrat cel mic în școală, tot încerc să deslușesc ce anume se urmărește cu aceste concursuri și care este de fapt, scopul lor. Știu că vor fi care, fără a citi ceea ce voi scrie mai jos, mă vor desființa prin a-mi prezenta beneficiile acestor manifestări.

Anul trecut, au fost concursuri ce s-au „înșirat” de-a lungul a 6 weekend-uri consecutiv, copiii având astfel treabă, non-stop. E ok așa? Cui folosește acest parcurs? De unde s-au inspirat mai marii noștri conducători în ale educației, atâta vreme, cât eu nu am găsit nicăieri, în nici o societate europeană (dacă mă înșel, vă rog să-mi dați de veste) așa manieră de desfășurare a acestui proces.

Cu siguranță sunt copii ce gestionează bine aceste lucruri și au rezultate bune. De obicei, fetițele sunt cele care, dezvoltate mai bine din punct de vedere emoțional, trec cu o mai mare ușurință.

Spuneam că, am mai fost la un concurs. Este vorba despre Concursul național Euclid, la limba română. Până acu doi ani, acesta era destinat doar matematicii, dar dacă au văzut că are așa un succes, au introdus și limba română. Subiectele de anul acesta, prima etapă, la clasa a III a au fost cele de mai jos.

img257 img258

Țin să precizez că există concurs și pentru clasa 0 și clasa a I-a, în condițiile în care, acești copii nu știu să citească, iar cerințele trebuiesc lecturate de cei care supraveghează.

De la ce a pornit acest articol. De la faptul că sunt o sumedenie de copii care nu știu, sau nu pot să gestioneze trăirile unui concurs și ceea ce semnifică el cu adevărat. Concurs înseamnă, conform dex-ului

CONCÚRS, concursuri, s. n. 1. Întrecere (sportivă) finalizată cu întocmirea unui clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.

Așadar, orice concurs este o întrecere și trebuie tratată ca atare. A spune că: „ las că mergem nu la o întrecere ci, să vedem și noi, așa, cum este” este o abordare greșită, după părerea mea. La această etapă, la școala unde a fost fiul meu, au fost înscriși peste 300 de copii, și vă rog, să faceți o socoteală, la 20 lei contravaloarea înscrierii + 20 manualul pentru a te pregări + 3 etape, ce rezultă? Am văzut scris pe site-ul concursului că, există posibilitatea a nu se mai face înscrieri din lipsă de locuri, ceea ce iarăși este eronat. Cel puțin aici, în zona asta, mai bine zis la centrul acesta, s-au înscris copii și în dimineața concursului. Bun, trebuie să spun răspicat faptul că, nu te ia cu forța și că participi numai dacă dorești. Dar sunt atâția factori care contribuie la deznodământul final! Copiii din clasă, părinții, profesorii, toți intră în această ecuație.

Anul trecut copilul a participat la mai multe feluri de concursuri, în mai multe etape, iar rezultatele pe care le-a obținut nu au fost excepționale, adică 100 de puncte, dar punctajele sau situat de la 90 în sus  🙂 , ceea ce nu este un lucru rău. Dar, înaintea concursurilor, a făcut febră, indigestie cu vomă și tot tacâmul toate acestea însoțite de o teamă, nejustificată (am gândit eu). Am înțeles că, nu poate gestiona emoțional aceste stări și am spus că, anul acesta nu vom mai merge la atât de multe, ci doar la câteva. Ceea ce am și făcut, dar stările au fost acelea. Cu o seară înainte de desfășurare, copilul nu a dormit deloc ( în creierii nopții noi patrulam de la cameră la toaleta și viceversa), a avut tot așa, stare generală proastă, dar nu a mai făcut febră. A doua zi a fost, pentru că așa a promis (a ținut doar de el, pentru a putut alege ce să facă) rezultatul obținut fiind, tot peste 90 de puncte. Dar, când am ajuns la școală, am văzut că nu este scris pe nici o listă, deci nu își găsea locul în nici o clasă, ceea ce a venit să sporească teama (acum de-a fi dat afară din concurs). Am fost la secretariat și, după ce au verificat, i s-a adus o măsuță într-o clasă. Am văzut copii timorați, de-a dreptul, „spânzurați” de părinți, cu ochii cât cepele de teamă, care au rămas în clase, să facă ce? Să participe la concurs!

Sunt copiii care nu știu să completeze caseta ce se află în colțul din dreapta sus, acolo unde trebuie să scrii datele tale, școala și, numărul de telefon! Ori, vă dați seama, că la câți copii sunt, situațiile generate sunt diverse. Ca și răbdarea supraveghetorilor.

O să spuneți că, cine mă obligă să procedez așa, și de ce nu stau deoparte. Eu aș sta, dar cel care merge lșa școală este copilul, nu eu. Discuțiile de după concurs nu trebuie să le gestionez eu, nefiind de față, ci copilul. Al meu, al tău, al altuia.

Ce este de făcut? Voi cei care sunteți angrenați în această stare, cum o gestionați? E constructivă concurența de acest gen, la vârste atât de mici? M-ar bucura să aud cum ați procedat în atare situații. Iar pentru asta, vă mulțumesc anticipat!

DSC_0551 DSC_0552

Lasă un răspuns

4 gânduri despre “Idei pentru mămici – Cât timp îți ia să te dezmeticești, după ce ai trecut prin malaxorul concursurilor?”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: