Zilele acestea am avut parte de o întâmplare care m-a mâhnit profund. Am fost contactată de o doamnă care și-a exprimat dorința de-a achiziționa o machetă confecționată de mine. Am purtat cu ea nenumărate discuții telefonice, primele menite pentru a înțelege eu corect ce anume dorește, dimensiuni și toate celelalte detalii necesare mie, altele despre taxele de transport raportate la distanțe. La rândul meu am specificat exact tot ceea ce era de spus, de la prețuri, la modalități de transport. Totul a culminat cu retragerea pachetului de la curier, anularea facturii etc, asta pentru a evita sumedenia de reacții negative ce aveau să apară. 🙁
Nu este pentru prima dată când aud că în învățământ nu sunt bani și că dacă s-ar putea să… știe toată să ce, însă cred că a venit momentul să specific anumite aspecte legate de aceste machete și de confecționarea lor.
Poate vă închipuiți că este foarte ușor să le confecționezi. Poate fi foarte ușor, dacă știi ce să faci, ai materialele necesare, abilitățile de rigoare, pasiune și dorință. Poate fi foarte greu, dacă nu-ți place, nu ai chef pentru că-ți lipsește materia primă sau pur și simplu nu știi pașii respectivi.
Am fost întrebată tot așa, de foarte multe ori, cum le tai, cu ce le pictez iar răspunsul meu a fost de fiecare dată același, pentru că nu am mințit. Nu mă deranjează întrebările și le dau curs dacă sunt rostite civilizat, dar doresc să spun că pe mine, nu m-a învățat nimeni ce și cum să fac. Am avut situații în care întrebările erau puse de așa natură de parcă eu eram obligată să răspund, ca la interogatoriu.
Mi-au trebuit câțiva ani să ajung până unde am ajuns, iar acest lucru a fost posibil numai încercând. Nu mi-a ieșit de fiecare dată, dar am perseverat.
Poate din pasiune! Poate din ambiție!
Nimic nu mă supără mai tare decât tonul disprețuitor de genul:
– Păi tu vrei pe o placă de 3 lei, să plătesc transportul 25, 30 sau 50 lei?
Nu, eu nu vreau nimic decât o abordare civilizată! Personal nu am forțat pe nimeni și nu am obligat nici o persoană să achiziționeze ceea ce eu confecționez. Dar dacă tu consideri că ești păcălit și că plătești pe o placă cât plătești, în condițiile în care ea costă 3 lei, albă și dreptunghiulară, de ce nu o confecționezi singur? De ce apelezi la alții, încurcându-i? Dacă așa se pune problema, de ce nu luati o mână de nisip în loc de un pahar, sau de ce nu cumpărați o grămadă de lut, în loc de o oală! Costurile ar fi mult mai reduse!
Sau credeți că toate materialele necesare pentru forma finală le capeți gratis? Nu, nimic nu este gratis! Și eu plătesc transportul pentru vopsele dar și contravaloarea lor. Și eu plătesc accesoriile, tușul la imprimantă, hârtia și cartonul de ambalat iar lista este destul de lungă. Și de cele mai multe ori, pentru manoperă mai rămân câțiva leuți.
Asta să nu spun că mai plătesc și contabilul care-mi ține actele firmei 🙁
În atare condiții, cum pot eu supraviețui (sau ce rost are) punând prețuri din care nici consumabilele nu mi le acopăr? Dar manopera? Unde se regăsește ea?
Așadar, vă rog să vă gândiți bine dacă vă trebuie sau nu aceste machete, dacă vă sunt utile și de ajutor. Eu sunt dispusă, în urma dialogului cu solicitantul, la tot soiul de abordări personalizate, atât în ceea ce privește forma lor dar și a plății și modalității ei. Nu sunt rigidă și până acum am colaborat frumos și pe o perioadă lungă, cu tot felul de persoane. Sunt pasionată de ceea ce fac și nu am confecționat nimic de mântuială!
Așadar, vă rog să vă gândiți la toate aspectele care se regăsesc în macheta confecționată de mine, pentru că ea nu mai este o simplă placă de polistiren! Este cu totul altceva!
4 gânduri despre “Machete didactice – Aviziere fel de fel, pentru oameni fel de fel”
Dovada sta frumosul copacel ce ne impodobeste clasa, de anul trecut ! pacat ca nici noi, cadrele didactice, unele, nu stim aprecia efortul artistic ce se depune in confectionarea unor astfel de materiale ! Nu ii este oricui la indemana talentul pentru asa ceva , asa ca trebuie apreciat la cel ce il are !
Pentru mine, nu prețul este esențial într-o tranzacție, ci modalitatea în care se pot pune bazele unei colaborări. Pentru că tuturor ne este greu, într-un fel sau altul, eu sunt capabilă, alături de interlocutorul meu, să găsim o modalitate prin care să ieșim amândoi în câștig. Dar mă deranjează disprețul, într-un loc unde nu are ce căuta! Mulțumesc, Claudia!
Citisem mai demult o povestioara, apropo de pretul lucrurilor facute manual. O s-o reproduc aici din memorie: o doamna se duce la un targ de artizanat si vrea sa cumpere o rochie tricotata dar e scandalizata de pret. Pai cum de e asa scumpa, ca firele costa atat, andrelele atat, nasturii atat. Si atunci artizanul ii spune: bine, veti primi rochia pentru pretul pe care il estimati. Dupa o perioada, cucoana respectiva primeste acasa o cutie cu fire, andrele si nasturi. Cand a fost revoltata de asta, i s-a raspuns ca a primit exact lucrurile pentru care a platit. Oamenii nu inteleg ca si munca aia migaloasa, manuala costa. Ar trebui sa ne cunoastem cu totii limitele: atat imi permit, atat cumpar. Daca nu am bani, nu mai comand deloc decat sa pun omul ala la treaba degeaba. Din pacate, insa, nu e asa…
Mulțumesc pentru comentariu, Laura. Cum spuneam, tonul face muzica! Dacă dorești ceva, poți realiza. Depinde modul în care pui problema 🙂