Nu înțeleg și nici nu am fost capabilă vreodată să înțeleg de ce este ura asta împotriva uniformelor. Am purtat uniformă toată școala și nu am luat niciodată în calcul că s-ar putea fără ea. Aici trebuie să recunosc faptul că, pe vremea mea, nu exista așa o varietate în ceea ce privește vestimentația. Adica exista, dar nu la noi în urbe.
Vreau să spun că era o mândrie dacă erai elevul unui liceu ( acum colegiu:)) renumit să vadă și ceilalți matricola și insemnele școlii pe care o reprezentai. Nici în clasă nu am avut discuții de acest gen, cu excepția bentiței, pe care dacă nu o aveai, la unele ore se declanșau adevărate tragedii.
Mă întâlnesc și acum cu dragele mele profesoare, care țineu cu ,,dinții” de ținuta elevilor și mă gândesc la faptul că acum, în zilele noastre, ar fi fost distruse la propriu, de atitudinea copiilor.
Stau și privesc puhoaiele de adolescenți ce vin și pleacă de la școală zi de zi și e greu să nu te crucești deseori. Sunt pur și simplu ridicoli prin hainele pe care le poartă. Nu doresc a povesti despre kitsch-ul ce-ți strivește retina și despre acordurile scoase de melodiile telefoanelor pe care le țin în mână, ci vreau să povestesc despre ce generează această ținută adoptată.
Cum să fii atent la ore atunci când, colega ta este scoasă la tablă și dacă ridică mâna, rămâne în fundul gol? Unde zboară gândurile? Cine mai are chef de formule sau mai știu eu ce ecuații? Ce te faci dacă o elevă se apleacă să arate ceva iar bluza,pur și simplu, i-a rămas prea mică instantaneu?
Îmi amintesc de o întâmplare amuzantă când, trebuind să dau curs unei invitații la școală pentru a rezolva tocmai problema uniformelor, am constat că ale fiului meu colege, arătau într-un mare fel: bibilite până în cel mai mic amănunt. Am tras cu ochiul la manichiura mea și mi-am strâns mâinile sub geantă 🙁
Am privit atunci și atitudinea celor care stau la catedră și ce am remarcat a fost o ambiguitate. Musai cu uniformă dar … .
Colegiul pe care l-a frecventat fiul meu cel mare a abordat o regulă foarte strictă în ceea ce privește uniforma, la genul că, nu intrai la ore dacă nu o aveai. Grdienii erau adevărați vulturi la primele ore ale dimineții. Așa zburau de la geamuri sacouri și veste, pentru ca rebelii să poată totuși intra în școală. Per ansamblu, uniforma nu are ce să aducă sau să facă rău. Ea trebuie adaptată vârstei și în cazul liceului, profilului respectiv.
Până la urmă trebuie o ținută office. Nu au ce căuta culorile țipătoare, fetele trebuind să fie atente la cât de multă piele lasă să se vadă. Aici nu mă refer la faptul ca acestea să fie îmbumbate până peste urechi, dar nici ca fustele să aibă lungimea chilotului, iar buricul să strălucească la orice rază de lumină pică pe el, datorită ștrasului. Această atitudine se poate adopta pentru timpul liber, cu toate că și atunci am mari rezerve 🙂
Deasemenea să nu uităm părul. Am văzut niște coafuri de … coafuri. Numai bune de intrat în manej, însă dacă ai curajul să comentezi, trebuie să fii pregătit să auzi avalanșa de argumente ale purtătoarelor. Despre machiaj: după 15 ani, chiar și mai devreme, tinerelor fete li se înnegresc ochii. Dar nu puțin ci tare, tare de tot. O fi ceva specific tinerelor din ziua de astăzi!
Consider că puțină decență și bun gust nu au cum să facă rău nimănui, așa cum sunt convinsă că uniforma te duce cu gândul la puțină seriozitate și responsabilitate. Și la o atitudine pe măsură.
Eu am doi băieți, deci aici problema este relativ simplă. Costum, vestă, cămașă. Cravata a fost opțională. Am întrebat-o pe diriginta lui Răzvan, atunci când el a intrat în clasa a X și avea părul lung, dacă este vreo problemă, iar ea mi-a răspuns că atâta vreme cât își vede de carte nu reprezintă nici un impediment. Așadar, asta a fost!
La Luca este simplu. Învățătoarea a dorit uniforma de tip vechi, aceea în care fetele aveau cămașa cu pătrățele alb-albastre și sarafanele culoarea cernelii. Fără carouri, fără, grena, fără taioare sau fuste plisate. Și toți s-au conformat.
Copiii mei machetă poartă uniforme. Sunt gata de școală și așteaptă nerăbdători să învețe să scrie. Mărturie stau stilourile gata de lucru!
Și nu-i așa, că arată minunat cu această vestimentație?
4 gânduri despre “Machete didactice – Despre uniforme școlare”
Vai ce multă dreptate ai! În generală am purtat uniformă. Din păcate însă în liceu nu ni s-a impus. Și lumea era o idee mai decentă atunci. Dar deja când noi eram într-a 12-a cei din clasa a noua erau dincolo de imaginația decenței! Nu-i de mirare că avem atâta impertinență și nesimțire prin școli! Fetele în general alocă mai mult timp oglinzii decât cititului…Ce trist! Înțeleg să fim îngrijite, dar nici deacu să nu ne întrecem prin exagerare!
Ce mai pot completa aici? Doar că lipsa uniformei nu este ok. Si se pot găsi modele frumoase, confecționate din materiale de calitate. Trebuie doar dorință! Însă sunt mulți, care doresc ca la școală să se facă parada modei, și carte mai puțină!
Total de acord cu ce ati scris!…lipsa uniformei poate de asemenea marginaliza elevii ai caror parinti poate nu au un buget care sa le permita sa le cumpere odraslelor haine de la X sau Y firma…daca au uniforma, toti elevii (cel putin in teorie) sunt egali in incinta scolii..
Să nu credeți că prezența uniformei rezolvă totul pentru că am văzut cazuri în care accesoriile făceau diferența într-o ținută. Însă limitează discrepanța, cel puțin în clasă, a copiilor. Asta ca să nu mai punem la socoteală, automobilele cu care vin elevii, ceasurile, bijuteriile. Cât despre telefoanele din dotare… . Am vazut în anii petrecuți alături de Răzvan, profesoare care aveau ținute cu mult mai modeste ca ale elevelor. La băieți e mai simplu pentru că este evident că nu se poate veni la școală decât cu pantaloni și cămașă sau tricou.Sunt așa de multe de vorbit pe marginea unei banale uniforme!