Anotimpurile se succed în viața fiecăruia fie că vrem, fie că nu vrem. Reprezintă o constantă la care ne raportăm întâmplările, trăirile, bucuriile și tristețile.
Avem anotimpuri față de care dezvoltăm anumite slăbiciuni așa cum există anotimpuri pe care am dori să le parcurgem mai repede, părând a uita că odată cu trecerea lor, trece și viața noastră.
Anotimpurile mele de astăzi au chipuri de fete delicate, dichisite, prietenoase, deschise. Am încercat să prind esența anotimpului în elementele ce le alcătuiesc , în detalii.
Ar fi bine dacă am reuși să nu judecăm lucrurile pripit și să căutăm partea bună a fiecărui anotimp pe care-l traversăm. Dacă stai și-l analizezi pe fiecare în parte, ajungi la concluzia că există ceva care te face să vibrezi, oricât de neprietenos pare la prima rostire.
Iubesc primăvara numai și pentru veșnica trezire la viață și înnebunitorul verde crud.
Ador vara pentru soarele ei binefăcător, pentru valurile minunate de la malul mării, pentru lumina răspândită. Răzvan mi-a fost dăruit într-o vară specială.
Toamna o văd ca fiind cea mai matură dintre anotimpuri pentru că este… coaptă la toate nivelurile, dar și pentru că acum se pregătesc roadele ce vor să vină în anul viitor.
În ciuda faptului că frigul pe mine mă face să nu mai funcționez la capacitate maximă, iarna a adus în viața mea un fiu minunat, pe Luca, fără de care existența mea ar fi fost mult, mult mai săracă. Mai trebuie să adaug ceva?
Așadar așa arată anotimpurile mele acum, anotimpuri de care se vor bucura și niște copii de grădiniță. Sper să le vadă dacă nu așa cum le văd eu, măcar cu gânduri bune și licăr în ochișori.
Iubiți anotimpurile vieții voastre, indiferent de ceea ce vă oferă!
