Avem ceva vreme de când urmărim viața unei familii de berze. Este fascinant acest spectacol iar dacă doriți să fiți părtași, puteți privi și voi, pe adresaWildlife Romania.
Nu suntem la prima experiență de acest gen pentru că am avut ocazia, anul trecut, de a urmări pe viu cum se dezvoltă niște pui de rândunică, de această dată. Puteți vedea aici cum a decurs atunci această activitate.
Așadar, barza fiind atracția principală a acestor zile am tot vorbit despre ea, și iar trebuie să amintesc de faptul că nici asta nu este o premieră. Despre minunata cu picioare portocalii am dezbătut mai pe larg și cu alte ocazii. Iată cum a fost atunci.
Cum reușește barza să-și găsească cuibul?
Acum am avut în vedere o fabulă, Vulpea și barza de Jean de la Fontaine.
Jupân vulpoi s-a fudulit odată,
Poftind la masă pe cumătra barză.
N-a fost o cină prea îmbelşugată,
Că dumnealui făcea economie;
O zeamă lungă, cu puţină varză,
Iar ca s-o păcălească, i-a pus-o-n farfurie.
Zadarnic biata barză îşi încerca norocul,
Că n-ajungea să soarbă un singur strop, cu ciocul;
Pe când vulpoiul, ciorba, a supt-o la iuţeală.
Voind să răsplătească această păcăleală,
La rându-i doamna barză, aşa, cam dup-o lună,
Şi-a invitat vecinul la o gustare bună.
Pe scumpa lui amică, nu poate s-o refuze!
A spus, galant, vulpoiul, lingându-se pe buze.
Apoi, cu pasul legănat,
Spre casa berzei s-a-ndreptat,
Lăudându-i marea bunătate
Şi-aromitoarele bucate.
Venea mireasmă dulce de carne la frigare,
Tăiată-n bucăţele mărunte, o minune!
(Vulpoii nu duc lipsă de poftă de mâncare.)
Dar barza, dinadins,
Tocana-ntr-o garafă cu gâtul lung i-o pune.
Bucăţele de carne ea le scotea în cioc,
Vulpoiul însă, tufă! nu izbutea deloc.
Nici o firimitură cu botul lui n-a prins.
Şi s-a întors acasă flămând, bătu-l-ar vina,
Pleoştit şi nemâncat,
Cu coada-ntre picioare şi foarte ruşinat,
Ca un vulpoi pe care l-a păcălit găina.Înşelătorii prea uşor
Sunt înşelaţi, la rândul lor.
Așadar, după ce Luca a citit fabula, a completat niște fișe pe care le-am pregătit în acest sens (nu sunt creația mea în totalitate). Aici se regăsesc mai multe cerințe legate de lectura tocmai făcută. Le atașez mai jos, pentru a le vedea. Luca nu a fost în apele lui pentru că a avut loc un incident. Pentru prima dată în viața lui, el și-a spart capul în timp ce juca afară, Rațele și vânătorii (de unde se vede treaba că poți fi rănit cu adevărat și fără gloanțe!). O experiență neplăcută, dar cred că nelipsită din viața oricărui copil. Oricum, sunt bucuroasă că am reușit să gestionăm cu bine acest episod, sângeros de-a dreptul, din care sper să se fi tras învățămintele necesare. Eu una, am fost de multe ori în această postură 🙂
Citiți fabule alături de cei mici pentru că pot așeza în mintea lor învățăminte clare.
