machetedidactice.com

Pasiuni descoperite tardiv. Ori, niciodată nu-i prea târziu pentru…

DSC_9508

Oare există vreun om care să nu aibă sau să nu fi avut o pasiune pentru ceva? Oare există cineva care în decursul vieții să nu fi simțit freamătul mâinilor, a minții pentru a duce la bun sfârșit ceva?

Pasiunile sunt de mai multe feluri: cele pasagere, care țin de o anumită conjunctură sau de o anumită etapă din viața noastră sau pasiuni de-o viață, pe care le porți cu tine de-a lungul timpului, le perfecționezi și le updatezi permanent. Pasiunile pot fi mistuitoare, mâncătoare de timp și de bani, iar unele pot fi extrem de costisitoare. Pasiunile pot fi constructive sau distructive și țin de bagajul acumulat de fiecare în decursul anilor.

Eu una, am câteva pasiuni care mă însoțesc de-o viață, pasiuni care îmi creează o stare de bine și de care nu mă plictisesc. Vorbesc aici despre cărți, pian, brodat. În aceste direcții sunt consecventă, fără a avea din ele o sursă de venit și fără a excela în adevăratul sens al cuvântului (nu sunt un om de litere cunoscut așa cum nu sunt o maestră a pianului). Nu m-am plictisit niciodată de ele și nici nu se va întâmpla atâta timp cât rămân sănătoasă la cap. Spuneam că, de-a lungul anilor am trecut prin perioade în care anumite îndeletniciri au generat pasiuni mari și cu toate astea nu au dăinuit în timp. Dar s-a întâmplat acest lucru din cauze care țin mai mult de termeni tehnici, decât de voință.

Vă prezentam nu cu mult timp înainte, pasiunea mea legată de goblenuri, de Îndeletnicirile migăloase. Am lucrat mulți ani la aceste goblenuri, cu o pasiune greu de descris în cuvinte. Nu am putut-o transforma niciodată într-o sursă de venit pentru că am considerat că nu este apreciată la adevărata valoare munca depusă pe acest petec de pânză. Am oferit, cu infinită dragoste câteva din ele, celor pe care eu i-am simțit alături de inima și sufletul meu.

DSC_8555  DSC_8556

DSC_8518  DSC_8558

Atunci când am cusut goblenuri, temele alese au fost destul de puține. Am optat pentru busturi,  peisaje din natură și teme religioase. Cam asta a fost aria pe care am abordat-o, pentru că celelalte nu mi-au plăcut.

DSC_8515  DSC_8516

DSC_8519

Despre tricotat pot spune că mă însoțește cam din vremea liceului, atunci când oferta vestimentară era extrem de redusă la noi în țară. Am tricotat kilometri de fire, de toate tipurile: lână sau pna, mătase sau bumbac. Cele mai frumoase hăinuțe tricotate de mine au fost cele  destinate copiilor mei. Mai tricotez și acum, dar mult, mult mai puțin.

img781

Dar iată cum am ajuns la cea mai nouă pasiune a mea, cea pe care am transformat-o într-o sursă de venit (deocamdată modestă, dar cine știe cum va evolua). Este vorba de confecționarea machetelor didactice, îndeletnicire pe care o am de numai câțiva ani. Mai exact de când a intrat Luca în grădiniță.

Nu m-am gândit niciodată la așa desfășurare de forțe, așa cum nu am pus în calcul că aș putea fi de folos cuiva în acest domeniu.

Totul a pornit dintr-o joaca, din dorința de-a petrece alături de puiul meu cel mic momente din care să extragem idei și îndeletniciri bune pentru mai târziu. Am extins apoi aria de adresabilitate și am început cu colegii lui Luca, alături de care am petrecut momente minunate, de care își amintesc și astăzi cu plăcere.

Descoperă sunetul muziciieste una dintre ele. Reprezintă o temă ce se adresează unei plaje de vârstă destul de mare și care poate și dezvoltată foarte frumos de-a lungul mai multor întâlniri.

Ciclul de viață al fluturelui, o altă activitate extrem de minunată, pe care v-o recomand cu căldură.

Și lista poate continua, însă doresc a o mai pomeni pe ultima dintre ele, când alături de o grupă de 4 ani, am discutat și ne-am jucat cu Căluțul de mare.

Acestea reprezintă crâmpeie din întâlnirile înlesnite de aceste machete didactice. Nu m-am gândit nici măcar o singură clipă că lucrurile vor evolua așa! Am crezut că voi rămâne în căsuța noastră și că ne vom folosi doar noi de ele. Însă microbul, pasiunea, bucuria de-a le confecționa a devenit atât de mare, încât am căutat să descopăr noi metode de-a le confecționa, de-a le îmbunătăți, de-a acoperi o arie cât mai mare și cât mai diversificată. Nu am găsit nicăieri pe cineva care să mă învețe cum să fac! Totul a fost o descoperire personală de modalități și tehnici care mai de care mai ciudate. Poate pentru că totul a venit numai lucrând și numai experimentând iar asta face ca satisfacția să fie atât de mare.

DSC_1523  DSC_1525

În acest hobby al meu i-am atras și pe ceilalți membri ai familiei, care în limita timpului disponibil mi-au dat o mână de ajutor iar ceea ce a rezultat au constituit clipe minunate petrecute împreună, clipe pe care nu le vom uita niciodată.

DSC_2568  DSC_1536

Iată de ce vin și spun că am un regret că nu mi-am descoperit mai repede aceste abilități. Viața ar fi arătat altfel acum. Tot eu vin și completez că, poate-i mai bine mai târziu decât niciodată.

DSC_9509  DSC_9513

Așa că, dacă în ființa voastră există ascunse ingredientele necesare unor noi pasiuni, ele voi ieși la un moment dat la suprafață. Pentru că se spune că acest lucru nu are cum să rămână închis.

Ați trecut prin așa trăiri? Cum vi se par? Cum le gestionați?

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Pasiuni descoperite tardiv. Ori, niciodată nu-i prea târziu pentru…”

%d