Activităţi educative copii – Grădina unde se găsesc fructele finalului de alfabet

Zilele acestea sunt deosebite pentru noi. Spun acest lucru pentru că suntem în Corbeanca, locul pe care Luca îl asociază cu vacanţa de vară. Aici, împreună cu familia, petrecem an de an clipe ce ne aduc fiecăruia dintre noi multă bucurie, relaxare şi dichis.

Trebuie să-i mulţumesc fratelui şi cumnatei mele care sunt atât de darnici şi ne înlesnesc încărcarea bateriilor pentru toamnă, într-un loc cu totul şi cu totul special.

Pe lângă minunata casă pe care o au, este şi o grădină ce găzduieşte tot soiul de fructe care mai de care mai apetisante şi care mai de care mai sănătoase. Perioada în care stăm aici şi care se întinde pe mai multe săptămâni este una în care facem o serie de activităţi pe care acasă nu avem unde să le practicăm.

Una dintre aceste activităţi este de grădinărit. De câţiva ani de când o practic în perioada verilor( aşa ca în şcoală!) am descoperit ce plăcere poţi avea colaborând cu nişte plante. Acestea îţi răsplătesc implicarea şi îţi bucură ochii şi sufletul cu mirosuri şi culori de vis!

Pe lângă flori ce cresc în curte există şi o altă categorie ce stau în casă, iar acestea din urmă sunt mai exotice.

Dar astăzi doresc să vorbesc despre fructele ce zilele acestea sunt aici în jurul nostru şi din care ne-am delectat papilele gustative.

Aici mă refer în primul rând la vişine, iar cei 3 vişini aflaţi în grădină au fost extrem de generoşi şi ne-au oferit o recoltă foarte bogată. A fost pentru prima dată când am cules atâtea vişine, iar din ele am pregătit pentru iarnă, dulceaţă, compot, dar şi fructe ce le-am congelat pentru a fi folosite la diferite prăjituri. Luca s-a alăturat acestei îndeletnici extrem de plăcute.

Pe lângă vişine am putut gusta şi din pere ce nu mai au mult şi sunt coapte. Desigur că nu au gustul ca atunci când sunt galbene dar Luca nu se poate abţine şi de fiecare dată mănâncă una-două 🙂

Prezenţa pomişoarei îmi aduce aminte de copilăria noastră, a mea şi a fraţilor, atunci când în grădina bunicilor mei se regăsea această delicatese din plin. Acum am văzut la supermarket caserole mici, de 250 grame, la nişte preţuri cam piperate. Pomişoarele acestea sau coacăze cum se mai numesc, sunt de mai multe sorturi. În grădina aceasta există patru dintre ele. Cele mai mărunte de culoare roşie şi alb- gălbui, mai acrişoare şi cu bobiţele transparente.

Cele negre care au bobiţele mai mari şi coaja mată şi cele gălbui ce au fructul ca un pepenaş iar coaja în dungi. Toate sunt foarte delicioase şi bogate în vitamina C.

 Apoi ne-am bucurat de smochine. E adevărat că nu sunt coapte şi nu se pot mânca acum, dar pe final de lună august sunt delicioase! Eu am încercat prima dată smochine verzi într-unul din sejururile petrecute la turci, iar de atunci nu pot rezista gustului irezistibil al smochinei verzi. Cea uscată nu este nici pe departe atât de parfumată, catifelată, aromată precum aceasta, proaspătă. Unde mai pui că acest arbust are nişte frunze extrem de ofertante, cu ajutorul cărora noi am confecţionat-o pe Domnişoara Smochină. Am mai scris despre asta atunci când am alcătuit alături de Luca brelocul ierbar, dar şi când am confecţionat diferite tablouri cu ajutorul frunzelor uscate( ne-am făcut o provizie pentru atunci când vom avea nevoie!)

Să nu uit de piersici, care nu se pot consuma şi asta pentru că nu sunt atât de crescute. Trebuie să precizez că nici un pom, copac,arbust din acestă grădină nu este stropit, iar asta se vede în dimensiunea fructelor ce sunt mai mici decât cele din comerţ. Mai mici, dar cu un gust diferit!

Nici zmeura nu lipseşte din meniu. Spre deosebire de piersici şi pere, acestea sunt deja coapte, însă dorinţa de-a le mânca este mai mare decât ritmul de coacere, drept pentru care este foarte pândită 🙂

Şi strugurii îşi fac simţită prezenţa, dar acum, la această oră. doar prin frumuseţea frunzelor, pentru că până la aromă mai este ceva de aşteptat! Şi iată cum, am reuşit să avem multe fructe ce se se află în partea a doua a alfabetului, drept pentru care ne-am jucat pe marginea acestei ,,descoperiri”. Activităţile noastre s-au desfăşurat între partidele de bălăceală în piscină, asta pentru că la Bucureşti în zilele acestea este foarte cald.

Aşadar ne-am jucat cu aceste fructe, le-am savurat dar am şi adus vorba despre ghicitori şi poezii, pe care Luca le-a transcris în caietul lui de vacanţă. Am alcătuit şi câteva exerciţii ce au constituit un prilej bun de-a cimenta noţiuni de limba română.

Aşa arată munca lui Luca la final. Cu ghicitorile a fost mare haz!

Şi ghiciţi ce. După lucru… ţuşti în piscină, doar e vacanţă!