machetedidactice.com

Machete didactice – Dor de mare… dor de vară…

DSC_6816

Adolescenţi pe mare
de Nichita Stănescu

Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai sprijinindu-se cu braţul de curenţi,
mai rezemându-se de-o rază ţeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă, tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi-aştept
un pas greşit să văd sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.

DSC_6815  DSC_6818

Când marea ….

de Mihai Eminescu

Când marea turbează de valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;
Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde
O rază de aur se toarce uşor
Şi-n fundul sălbatec al mării pătrunde
Prin vânt şi prin nor.
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?
În fundul cel umed al mării turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece

În mare murea.

DSC_6819   DSC_6820

Cine poate şti
de Ana Blandiana

De unde vine vara
Şi încotro se duce
Cântând
Caravana ei verde şi aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pământ,
Că-şi trage povara,
Fierbinte şi dulce,
Din bostănărie,
Că se naşte în pepenii verzi,
În miezul lor
Strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereţi
De porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte
Cum vara vine din copilărie,
Şi cum,
În miros de lapte, de fân şi de fum,
Alunecă de-aici,
Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici,
Înspre bunici.

DSC_7766   DSC_7767

În fereastra dinspre mare
de Mihai Eminescu

În fereastra dinspre mare
Stă copila cea de crai-
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.
Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinici cată-
Fundul mării, fundul mării
Ah! de mult un chip i-arată.
Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng-
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc.

  

Lasă un răspuns

%d