Anul trecut, în urma toaletării copacilor, un pui de cioara stătea dimineaţă în faţa blocului, căzut fiind din cuib. Aşa, mi-a zburat gândul la această fabulă pe care am dorit să o cunoască şi Luca. Drept pentru care, am să vă povestesc ce a ieşit, în rândurile de mai jos. Anul acesta am avut parte de o experienţă asemănătoare, cu o modificare, aceea că de această dată puiul pe care l-am găsit era mai mic, penele fiind acum în procesul de schimbare. Ne-am adus aminte de această fabulă şi m-am bucurat că Luca nu a uitat experienţa trecută. Poate nu este de evitat de-a reveni peste subiectele discutate deja, pentru că aşa se sedimentează informaţiile mai bine şi există un postament pentru cele noi.
Am zăbovit mult lângă puiul neajutorat şi am avut timp să şi facem un mic filmuleţ.
Ce a remarcat Luca din start a fost dimensiunea pliscului. În ciuda înfăţişării drăgălaşe, în momentul în care se simţea ameninţat, căsca un plic ce era dublu faţă de capul său. Ori poate faptul că era de un roşu aprins, ce venea în contrast puternic cu negrul penelor să fi dat senzația asta?!
La un moment dat a apărut şi un câine ce a lătrat de zor, dar micul pui a reuşit să îndepărteze patrupedul. Acesta s-a apărat aşa cum a putut, croncănind de zor şi căscând pliscul lui roşu! Câinele a stat apoi preţ de minute bune şi a părut că-l păzeşte. Iar noi pe ei!
Revenind la fabulă, conform dex-ului
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio
Pentru a intra în atmosfera fabulei, a trebuit ca aceasta să fie lecturată şi aşa, pe lângă fişa de lectură au apărut şi nişte cartoline, ce la un moment dat au trebuit puse în ordinea corectă. Spun asta, deoarece cartolinele reprezentau secvenţe din fabulă.
După ce fabula a fost citită de către copil, a trebuit să o reconstituie cu ajutorul cartolinelor, ceea ce a necesitat o relecturare.
Apoi Luca a avut ocazia să reconstituie ceea ce a făcut cioara pentru a putea ajunge la apa din ulcior. Aşa că, am făcut un experiment, care să îi arate cum s-au petrecut lucrile în realitate. A fost extrem de încântat de acest lucru. A trebuit ca într-o sticlă cu gâtul îngust, în care se afla o cantitate mică de apă, să pună atâtea pietricele câte erau necesare pentru a creşte nivelul apei, aşa pasărea putând să-şi ostoiască setea.
O altă experienţă frumoasă a fost aceea a reconstituirii fabului doar după imagini, citire de imagini, ceea ce reprezintă un exerciţiu bun în alcătuirea propoziţiilor, propoziţii ce trebuie să mai aibă şi o înşiruire logică. De ajutor ne-a fost o cartolină ce avea doar secvenţe desenate.
Am refăcut acest lucru, adică reconstituirea fabulei de această dată cu cartoline secvenţiale, ce au fost pregătite de mine. Două dintre cartoline aveau şi nişte întrebări ce au trebuit completate.
Următoarea activitate legată de subiectul aflat în discuţie a fost aceea a completării unei fişe sub formă de ulcior 🙂 . Aici a trebuit să scriem (pentru că trebuie să spun că am participat şi eu dar şi Răzvan) cuvinte care încep cu silaba ,,cra”. Ca de fiecare dată, atunci când participă şi Răzvan, totul se vede şi se trăieşte altfel. La un moment dat a fost necesară consultarea dex-ului.
Iată cum am mai parcurs o activitate interesantă, plină de etape inedite. Vă invităm să intraţi în lumea fabulelor, că multe mai sunt de învăţat!
