În ultima vreme Luca a tot auzit despre acest personaj şi asta pentru că Răzvan, în timpul pregătirii lui pentru bacalaureat, a tot pomenit despre el în diferite contexte.
Iniţial nu am vrut ca Luca să se întâlnească cu el, însă lucrurile nu s-au petrecut aşa cum am dorit eu. Copilul a devenit curios tot asistând la discuţiile noastre, aşa că a solicitat să lectureze această schiţă. Este evident că nu ştie Luca despre genurile literare, dar uşor, uşor, se adaugă pe rând aceste informaţii, una câte una. De această dată i-am spus ce este o schiţă, fără a intra foarte mult în detalii.
A lecturat-o la ceas de seară, dar să nu credeţi că a fost foarte încântat. Nu semăna nici cu Edward, nici cu Despereaux, nici cu Stejărel! Aproape că nu semăna cu nimic din ceea ce se aştepta el să fie.
Întâi mi-a spus că nu a înţeles nimic! A fost nedumerit de-a dreptul.
Luca citeşte Dl Goe dar şi vorbim. Cam mult!
Am lecturat-o eu. Parcă era altfel. Lucrurile începeau să se aşeze şi să înţeleagă despre ce este vorba. Au urmat o serie de întrebări, care mai de care mai inedite. De ce numesc aşa personajele, care-i treaba cu bereta, de ce spun cucoanele ,,ciucalată” şi ,,mariner”, de ce au plecat cu birja şi tot aşa.
Am vorbit mai multe zile pe marginea acestei schiţe pe care am lipit-o de ,,Vizita”, de care a fost niţel mai încântat. Se vede treaba că este prea mic pentru a înţelege acest gen de umor şi comparativ cu felurile de lecturi citite până acum, nu prea poate face o legătură.
Însă nu am abandonat aşa uşor, asta pentru a nu-i rămâne o impresie ciudată despre scrierile lui Ion Luca Caragiale şi am căutat o modalitate să transform ceva care iniţial nu a fost perceput ca plăcut, în ceva drăguţ şi interesant.
Şi am reuşit!
Am făcut o fişă pentru a putea fi completată de Luca, iar pe lângă această fişă am găsit pe internet, o caracterizare foarte frumoasă a lui Goe, pe care Luca a înţeles-o şi agreat-o. Vă recomand s-o folosiţi cu încredere pentru că este foarte clară şi lesne de priceput. Cel puţin aşa a funcţionat în cazul nostru.
Fişa făcută de mine este mai jos.
D-l Goe Fisa de lucru clasa a IIa
După ce Luca a completat fişa făcută de mine, am trecut la caracterizarea de care vă vorbeam mai sus. Pentru asta a trebuit să decupeze nişte pătrăţele, ce la rândul lor trebuiau să completeze diagrama ce alcătuia caracterizarea lui Goe. Faptul că Luca a dorit să facă acest lucru, m-a bucurat.
După ce au fost decupate toate, le-a citit şi a completat acest puzzle. A nu se înţelege că a făcut totul singur, pentru că nu aşa a fost! Dar, a reuşit , fără ajutor să asocieze pătrăţelele la Incult, Obişnuit să primească totul la comandă, Răsfăţat, Neascultător, Prost crescut.
Apoi am marcat cu ajutorul pixurilor cu gel, fiecare pătrăţel cu ce se potrivea. Aşa am înviorat puţin planşa noastră, pe care Luca nu a dorit să o coloreze.
Până la urmă întâlnirtea noastră cu Dl Goe nu a fost chiar o nereuşită. Luca a înţeles că dacă nu iese bine din prima nu trebuie să renunţi. Caracterizarea a lucrat-o cu drag şi mulţumesc celei sau celui care a făcut-o. Pe noi ne-a ajutat mult.
Ca să încheiem mai altfel, am confecţionat o felicitare pop-up cu Dl Goe. Am găsit nişte imagini desenate de Eugen Taru, aşa aducându-mi aminte de copilărie şi iată ce-a ieşit.
Iată că s-a petrecut şi această întâlnire. A fost mai greu la început, dar pe parcurs s-au mai îndulcit toate.
Se confirmă, dacă mai era nevoie, că se poate transforma ceva ce pare neplăcut la debut în ceva drăguţ, pe final. Voi l-aţi întâlnit pe Dl Goe? Cum a fost?
