Dintre toţi salcâmii care-mi încântă simţurile, este unul pe care-l iubesc în mod deosebit pentru că este … altfel! Este un exemplar cu flori roz. E minunat şi mă bucur în fiecare sfârşit de primăvară, pentru că ştiu că atunci când înfloreşte, vara bate la uşă.
Anul acesta s-a hotărât să fie în floare, exact în ziua în care Răzvan are Cursul festiv.
Nici nu-mi vine să cred că au trecut 12 ani!
12 ani în care am exersat zi de zi arta de a fi un părinte mai bun.
12 ani în care mi-am dat toată silinţa să sădesc în puiul meu mult dorit, toate valorile în care eu cred.
12 ani în care nu am ezitat să recunosc clipele în care am greşit sau să-mi cer scuze.
12 ani în care am alcătuit fără întrerupere un tandem, iar acesta a fost de cele mai multe ori, câştigător.
Vă doresc din suflet să parcurgeţi 12 ani de şcoală alături de copiii voştri! Atunci veţi înţelege cum stă treaba cu doisprezecelea ăsta!
Totul a început acum 12 ani, atunci când am hotărât că vreau ca băiatul meu să urmeze cursurile unui liceu care să aibă profil muzical, iar pentru ca asta să fie posibil, ne-am mutat în alt oraş, acolo unde să avem asemenea liceu. Astfel, Răzvan începea aventura lui într-ale cunoaşterii, într-un mediu pe care eu l-am considerat propice felului lui de a fi. Şi nu am greşit!
După 4 ani petrecuţi pe „portativ”, am decis, de comun acord cu copilul, că e mai bine să schimbăm macazul, ceea ce am şi făcut. Singura dorinţă a lui dar şi a mea, a fost aceea de a continua pianul ceea ce, din nou, am şi făcut. Unitatea de învăţământ aleasă atunci a fost Colegiul Stefan cel Mare adică Răzvan a devenit un Ştefanist.
Nu ştiu cum este să fii Ştefanist pentru că eu am urmat alt liceu, dar ştiu ce am simţit astăzi, la Cursul festiv, atunci când m-am aflat într-o sală plină de elevi ai acestui liceu.
Ştiu că acum sunt părinte dar credeţi-mă că în sufletul meu, astăzi, am avut exact 18 ani! Până nu trăieşti nu ai cum să ştii exact ce anume se întâmplă.
Cum spuneam, preţ de câteva ore am stat într-o sală plină de emoţii şi tinereţe, entuziasm şi multe, dar multe speranţe. Speranţa unui examen de bacalaureat trecut cu brio, speranţa unui loc la facultatea mult dorită, speranţa unei vieţi mai bune!
Este evident că la momente festive totul este îmbrăcat într-o aură pozitivă şi totul este privit la superlativ. Ceea ce urmează este mai greu!
Noi am avut noroc, sau poate copilul fiind unul la locul lui, serios şi ambiţios, a chemat norocul. În şcoala asta românească atât de greu încercată în ultimii 24 de ani, Răzvan a întâlnit dascăli adevăraţi, pe care i-a iubit şi respectat, iar la rându-i a avut parte de acelaşi tratament.
Acum, la ceas de etapă finală, Răzvan nu mai este un băieţel ci un tânăr bărbat, care are tot viitorul în faţă. Îmi doresc nespus de mult ca să intre, la propriu, în visul lui şi ceea ce şi-a dorit atât de mult, să fie palpabil. După toţi aceşti ani de studiu, ăsta ar fi cel mai frumos punct. Un punct al etapei de acasă. Urmează o alta, în care desprinderea de cuibul părintesc este reală! Nu am nici o teamă în acest sens şi ştiu că va reuşi să se adapteze şi să se descurce, indiferent unde îl vor purta paşii şi Dumnezeu.
Vreau să-i mulţumesc doamnei lui dirigintă, profesoara Petrişor Didina, un dascăl cu atâta răbdare şi înţelegere. Calmul dumneaiei a fost şi este atât de benefic! Ferice de elevii ce-o vor întâlni!
Deasemenea vreu să o îmbrăţişez pe Andru, draga de Andru căreia vreau să-i spun că o iubesc şi că mi-e nespus de dragă! Îţi mulţumesc că ai intrat în viaţa mea, dar mai ales în viaţa fiului meu, cu alura ta de dascăl discret şi tihnit, talentat şi aşezat. În nebunia asta colectivă şi în tumultul de care avem parte, tu emani o notă de normalitate. Ori nu-i la îndemăna oricui!
Iată că au trecut 12 ani. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei, şi pentru tot ce au însemnat! Sunt fericită!
Îţi mulţumesc, Răzvan, că ai ales să fiu mama ta! E cea mai mare onoare! Şi sper şi reciproca să fie valabilă, copilul meu iubit!
10 gânduri despre “Machete didactice – Salcâm… curs festiv… emoţii… garofiţe… etape încheiate. Începuturi noi!”
amintiri .!!! pianul este un instrument muzical cu claviatura format dintr-o cutie mare de rezonanta are -o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape………..parca asa incepea prima noastra ora de pian acum 12 ani …. ce repede trece timpul ,. ce repede au zburat anii…. , anii vostri , anii nostri!!!
As vrea ca viata sa ti daruiasca tot ce este mai frumos , mai bun , sa ai parte de tot ce iti doresti si , sa nu uiti niciodata ca muzica si pianul sunt cei mai buni prieteni pe care poti sa ii ai … oricand si oriunde !!!!
BAFTA MULTA !!!! NOROC !!! REUSITE !!! IMPLINIRI !!! asta iti doresc eu , profa ta de pian !!!!;)))
Va multumim pentru tot!
Ce frumos! Să aveți la cât mai mulți ani productivi și plini de frumusețe!
Multumesc mult, Nico! De urări şi de atenţie!
Felicitari! E minunat ca aveti parte de acesti baieti pe care I-ati crescut frumos si armonios.Se cunoaste in poza ce de emotii aveai 🙂 Eu,toamna trecuta am trecut prin mai mici emotii adica prima zi de gradinita dar nu se compara cu ceea ce ai simtit tu acum.Mi-as dori sa am acea inspiratie ca sa-mi dau seama ce anume ar VREA copilul meu sa studieze sau ce sporturi I-ar place sa practice si nu ceea ce mi-as dori eu sa studieze.
Asa ca va doresc multe multe succese la examenele vietii! Sa va aduca numai si numai bucurii baietii dvs.
Multumesc mult, Elena! Copilul atunci când soseşte în viaţa ta, este numai o emoţie. Acestea te însoţesc apoi, tot timpul vieţii. La intensităţi mai mari sau mai mici. Îţi doresc să treci prin tot melanjul de emoţii pe care ţi-l oferă un copil!
Doamne,cata dreptate ai….emotiile incep de cand afli ca esti insarcinata apoi nasterea…Cum de am putut uita de aceste emotii?!Exact difera ca intensitate dar sunt minunate aceste emotii…
🙂
Razvan este adolescentul ideal, atat de ambitios si muncitor si razbatator si stie atat de bine ce vrea! Imi place atat de mult de el! FElicitari si lui si tie ca mama, Ioana, ai crescut un tanar barbat minunat, si sper sa mosteneasca sufletul tau generos!
Mulțumesc, Raluca! Mi-am dat toată silinţa şi sper ca Dumnezeu să aibă grija de el. Ca părinte faci tot ce poţi pentru copiii tăi iar eu nu m-am dat în lături de la nimic.