machetedidactice.com

Activităţi educative copii – Cubul copilăriei mele sau cum putem sărbători Ziua copilului

copil 1

Îmi aduc aminte, cu mare plăcere, de aceste zile festive din copilăria mea! Atunci, părinţii mei, ne pregăteau cadouri frumoase şi nu exista an ca această zi să treacă neobservată. Cel care ne dădea cadourile era tata, iar eu alături de sora mea, eram cuprinse de nerăbdarea specifică unor astfel de evenimente. Când eram mici primeam tot soiul de jucării şi dulciuri, iar pe măsură ce-am crescut, cadourile erau cărţi. Multe cărţi! Am spun ori de câte ori am avut prilejul că am avut o copilărie foarte frumoasă. Am locuit într-un cartier în care trăiau mulţi copii de vârste apropiate iar jocurile specifice acestora, le mai duc dorul şi acum.
În spatele blocului aveam un spaţiu verde, pe care eram liberi să ne ridicăm corturi. Această joacă era ceva ce nu poate fi înţeleasă decât de cel care o practică. Exista un întreg ritual în ridicarea lor, fiecare trebuind să aducă câte o pătură din casă. Apoi, în interiorul cortului amenajam mai multe „încăperi” ce ţineau loc de bucătărie, dormitor şi ceea ce se mai găseşte într-o casa tradiţională.
Aveam muuultă treabă! Nu spun ce forfotă era la „bucătărie” unde oalele „fiebeau” de zor pe foc!
Jucam multe jocuri: Lapte acru, sau 9 Cărămizi, Săgeţile, Ţară, ţară, vrem ostaşi! şi câte şi mai câte.
Vara nu ne mai ajungeau picioarele pentru sărit şi pentru căţărat, iar ziua era întotdeauna prea scurtă pentru a termina ceea ce începusem.
Dar timpurile s-au schimbat. Dar s-au schimbat atât de tare că acum, când privesc salcâmii înfloriţi mă întreb unde sunt copiii care să se bucure de inflorescenţa lor.
Chiar aşa, unde sunt copiii?
Dar copiii sunt la locuri de joacă special amenajate, la mall, spânzuraţi de grumajii părinţilor sau a bonelor, pretenţioşi, mereu nemulţumiţi, temători şi veşnic plictisiţi.
Oare a cui este vina?
Cred că a tuturor! Cred că fiecare a contribuit într-o măsură mai mică sau mai mare la această stare de fapt
Sunt situaţii pe care le regret profund pentru că au dispărut, dar trebuie să recunosc că mă şi bucură această tehnologie şi această posibilitate de a face practic, ce vrei!
Revenind la copilărie, este clar că şi aceasta a căpătat alte valenţe. Fiecare părinte îi insuflă propriului copil, o parte din bagajul pe care-l are dobândit. Apoi copilul mai adaugă, încetul cu încetul, informaţii şi atitudini pe care, la rândul lui, le va împărtăşi. Sau nu!
Cert este faptul că în ceea ce ne priveşte, dorim să oferim copiilor noştri clipe minunate, nu foarte scumpe şi simandicoase, dar profunde şi cu bătaie lungă.
Ce poate fi mai minunat decât o partidă de discuţii cu mama sau cu tata? Ce dialoguri se ţes în faţa unor albume care ne înfăţişează cu 1, 2 sau 6 ani mai tineri!
Iată că asta am făcut eu anul trecut alături de Luca.
Ne-am adus aminte de ceea ce s-a întâmplat din momentul în care a poposit, şi el, în braţele noastre.
Pentru a condimenta acest demers am confecţionat un cub, pe care l-am numit apoi „Cubul copilăriei”, iar pe al am ataşat imagini cu Luca, din fiecare an din viaţa lui. Cubul nostru a fost completat perfect!

copil 3

copil 27

Apoi Luca a trebuit să arunce cubul şi imaginea care cădea (mai bine zis perioada!) trebuia să o caute în albumele noastre. Şi avem albume, fără număr! Ştiu că mă credeţi pentru că multe din mămicile tinere de acum au făcut din această artă a fotografiei o adevărată pasiune.

copil 6

copil 7

copil 8 

copil 4

copil 13

copil 15

A fost un prilej minunat ca Luca să-şi aducă aminte diferite întâmplări din viaţa lui şi chiar dacă este mic, acestea nu au fost puţine.

Şi am început! Prima imagine de pe cub a fost de la 3 ani. Am răsfoit albumele de la acea vârsta. Au fost multe călătorii: în Turcia , în Italia, în Croaţia. Vacanţe de neuitat pentru toată familia.

Apoi am revăzut imagini de la un Paşte minunat petrecut la Bucureşti într-o atmosferă de vis. Am făcut călătorii cu barca, am stat mult timp în aer liber.

copil 10

copil 11

copil 12

copil 14
Într-o vacanţă în Antalya am avut parte de o experienţă plină de adrenalină, când eu, fără să realizez, am coborât împreună cu el un traseu acvatic care ne-a zdruncinat rău. Am reuşit să ieşim cu bine, spre încantarea lui, extrem de amuzat de ce a văzut în fotografii. Atunci a plâns. 🙂

Apoi a revăzut imagini cu colegii de grădiniţă în compania cărora a făcut activităţi atât de frumoase! Grădiniţa nu a reprezentat pentru Luca o mare plăcere, dar chiar şi aşa, are momente când îşi aduce aminte de lucruri minunate petrecute acolo. Au fost aniversări de neuitat!

copil 16

Am pregătit pentru această aniversare o fişă sub formă de trifoi, pe care să scrie câteva cuvinte legate despre tema noastră. Ce a ieşit este lesne de observat!

copil 28  copil 29

copil 19

Apoi copilul a primit în dar ceea ce-şi dorea mai mult: un joc pentru consola wii, cu personajul lui preferat Mario. Mare bucurie!

copil 21  copil 22

copil 23

copil 24

Vă doresc să vă bucuraţi de copiii voştri aşa cum se cuvine, să-i iubiţi necondiţionat şi să-i ajutaţi să pornească în viaţă. Dacă puteţi să mai oferiţi şi altora, care nu vă aparţin, atenţie, înţelegere, toleranţă şi bune intenţii, chiar că sunteţi de admirat!

Lasă un răspuns

%d