Luca şi Leo sunt prieteni. Buni prieteni!
Acest sentiment a apărut la puţin timp după ce aceştia au început clasa a I a şi a venit oarecum neaşteptat, având în vedere că nu au frecventat aceeaşi grădiniţă. În clasa la Luca mai sunt câţiva colegi de-ai lui din perioada preşcolară, dar nici unul dintre ei nu a fost alesul.
Mă bucur mult că s-a legat acestă prietenie, pentru că fiecare copil are nevoie şi trebuie să experimenteze această legătură care-ţi dă posibilitatea să treci printr-un întreg arsenal de sentimente. Luca mi-a spus la un moment dat că din clasă doar doamna învăţătoare şi el ţin la Leo!
Este evident că acestea nu l-au ocolit nici pe Luca, însă faptul că are în Leo un partener de nădejde, îl face să treacă mai uşor peste situaţii în care eu nu pot fi alături de el.
Luca este în băieţel cu foarte multe temeri, cu multe frici şi în ciuda eforturilor noastre, acestea nu au dispărut, unele dintre ele din contra sau accentuat. Ca exemplificare dau un singur reper, acela al fricii de oameni necunoscuţi.
În clasă sunt foarte mulţi elevi, 32 la număr, iar temperamentele lor sunt evident, diferite. Copiii provin din medii diferite, sunt la grade diferite de pregătire, văd lucrurile diferit. O parte dintre ei sunt extrem de gălăgioşi, agresivi în limbaj şi comportament şi extrem de imprevizibili. În perioada şcolară scursă până acum, am avut şi noi câteva incidente, nu foarte grave, care i-au accentuat copilului starea de nesiguranţă în incinta şcolii. Vreau să spun că Luca nici acum nu merge singur la şcoala, refuzând categoric acest lucru şi datorită ghiozdanului care este foarte greu în unele zile, nici eu nu doresc a schimba ceva în acest sens. Nu mai spun că laterminarea orelor de curs, Leo stând undeva prin cartierul în care locuim şi noi, îi car şi lui ghiozdanul, pentru că şi el este un băieţel slăbuţ.
Învăţătoarea lor este o persoană foarte calmă( fapt ce a determinat acceptarea ei fără excepţii din partea copilului ) iar această calitate a dus către acordarea de încredere totală, atunci când eu nu sunt lângă el. Sunt multe aspecte legate de şcoală care nu cadrează cu ceea ce ar trebui să fie, însă am observat că există o carenţă, pe alocuri crasă din partea părinţilor, care lasă exclusiv în grija şcolii, educarea propriilor copii.
Nu contest nici o clipă faptul că în învăţământul preşcolar şi cel primar au intervenit nişte modificări în ceea ce priveşte programa şcolară, dar abordarea este extrem de stufoasă şi pe alocuri, ambiguă. Aşa că, parteneriatul părinte- şcoală trebuie să fie extrem de susţinut pentru ca cei mici să reuşească să gestioneze atât acumularea de cunoştinţe dar mai ales relaţionarea şi comportarea într-un mediu în care sunt lăsaţi singuri, fără părinţi.
Până la urmă în viaţă contează să reuşeşti să te acomodezi în anumite colective şi să relaţionezi cu oamenii, pentru că indiferent de meseria aleasă şi de activitatea prestată mai târziu, acest lucru se va petrece alături şi cu oameni.
Copiii se comportă total diferit atunci când ştiu că în spatele lor, sau lângă ei sunt părinţii şi dacă nu aţi experimentat până acum, vă invit să o faceţi! Lăsaţi copilului impresia că rămâne singur undeva, iar aici mă refer la aniversări sau la mai ştiu eu ce ateliere şi nu plecaţi decât din raza lui de acţiune. Veţi fi miraţi să vedeţi că lucrurile se desfăşoară diferit de ceea ce credeţi dumneavoastră..
Revenind la această prietenie, eu am încercat şi încă nu m-am oprit, ca aceşti doi băieţei să petreacă în limita posibilităţilor mai mult timp împreună şi aici nu mă refer la cel de la şcoală. Acolo, ei stau numai în pauze, pentru că dacă acest lucru se petrece şi în ore, împărţind aceeaşi bancă, chicotelile duc la deturnarea atenţiei de la orele de curs.
L-am invitat pe Leo nu o dată, să participe cu noi la diferite activităţi pe care le facem şi vreau să spun că este extrem de încântat şi dornic de lucru. Pe acest blog puteţi vedea câteva din aceste activităţi pentru fi convinşi că nu vă mint.
Aşa o să vedeţi cum am vorbit despre libelule,
cum am fost în vizită la Muzeul Apelor
dar şi multe alte activităţi ce nu au avut parte încă de un articol pe acest blog.
Iată de ce vă îndemn să nu opriţi acest tip de relaţionare dacă vedeţi că el este de bun augur şi dacă există beneficii de ambele părţi.
La final vă invit să vedeţi un filmuleţ video, de un minut în care veţi observa lumea celor doi prieteni. Se petrecea într-o dimineaţă, înaintea începerii orelor de curs când cei doi s-au întâlnit, iar discuţia lor nu a putut fi perturbată de nimeni şi nimic! Însă imaginile sunt grăitoare!
Luca şi Leo, discuţii la început de zi
5 gânduri despre “Activităţi educative copii – Despre Luca şi Leo. Sau cum încearcă o mamă să sădească şi întreţină acest minunat şi rar sentiment pe nume prietenie”
Buna Ioana! Of,si eu m-am lovit azi de o situatie noua pentru mine ca si parinte.Azi-dimineata la gradinita, cand il schimbam pe baiatul meu de 3 ani jumatate a venit un alt coleg la noi si ne-a zis:”Stiti mama mi-a zis sa nu va invit la ziua mea pentru ca-s multi copii.” Baiatul meu a lasat capul in jos si s-a intristat putin.Cum ar fi trebuit sa reactionez in astfel de situatii? Te intreb pe tine pentru ca vad ca te-ai lovit de ceva situatii de la gradinita si pana la clasa a-2-a.M-a durut sufletul cand am vazut ca s-a intristat…si e abia in grupa mica la gradinita.Oare ar trebui sa-i spun mai multe despre faptul ca se poate lovi si de astfel de situatii sau e prea mic? uoffff….Mi-as dori ca la scoala sa aiba si el macar un prieten bun cum e Leo ptr Luca. 🙂 Le doresc o prietenie frumoasa,adevarata si trainica!
Draga mea,iti multumesc pentru frumoasele cuvinte. Eu as proceda asa: i-as explica celui mic ca e mai bine ca nu se duce, pentru ca acolo nu s-ar fi simtit bine si as face acasa o activitate mai altfel, care sa aiba ca finalitate o recompensa de genul unei briose sau prajituri. Asa puteti avea si voi o ,,aniversare” a unei activitati deosebite facute in doi. Luca nu a dorit sa mearga la nici o aniversare in mod expres si am avut situatii cand a fost invitat intr-un an de un coleg iar anul urmator l-a sarit, dar nu a suferit pentru ca am avut grija sa fac ceva care stiu ca-i face placere. Altceva nu stiu ce sa spun, pentru ca nu sunt in masura sa dau sfaturi ci doar o parere a unei mamici cu doi baieti. Iti doresc sa gasesti cea mai buna solutie de rezolvare a acestor situatii pentru tine si puiul tau.
Multumesc tare mult ca mi-ai raspuns asa de frumos la acea chestiune care ma framanta.:) Da,am sa ma gandesc pentru acest sfarsit de saptamana la ceva ce I-ar face placere.Poate un drum din Braila in Galati la Gradina Botanica unde sunt acvarii cu pesti sau poate nascocesc altceva.oricum multumesc pentru sfat si sa stiti ca sunt cu ochii pe voi,adica urmaresc activitatile tale cu Luca.
Micuta mea mergea la gradinita ca sa se intalneasca cu prietena ei de-atunci. Era singura motivatie! Intre timp au plecat la scoala si nu s-au mai vazut.Unii copii pun foarte mult suflet in relatii si pot fi raniti foarte usor. Este o binecuvantare pentru ei sa-si gaseasca prieteni care sa nu-i tradeze!
Dragă Elena, important este să găseşti cea mai bună rezolvare pentru puiul tău. Cu răbdare, vei vedea, că toate aceste mesaje negative primite de la copii nu-l vor mai afecta, dacă tu vei avea răbdare şi tact.
Inspiraţie îţi doresc şi sănătate!
Vă îmbrăţişez cu drag!