Machete didactice – Meşterel s-a întâlnit cu Băieţelul de argint. În sfârşit!

Iată că primul concurs organizat de mine pe acest blog O machetă îşi caută o prietenă sau un prieten ! s-a încheiat cu adevărat, şi spun acest lucru deoarece ea, macheta, a ajuns la posesorul ei.

Mi-ar fi plăcut ca acest lucru să se întâmple imediat după ce extragerea a fost făcută şi macheta confecţionată, însă din varii motive acest fapt s-a întâmplat abia acum.

Poate că Meşterel dorea a pleca la drum în plină primăvară, când toată natura este gătită şi când pofta de viaţa are o intensitate maximă.

Mi-ar fi plăcut ca la drum să fiu însoţită tot de fii mei, la fel ca prima dată, însă programul lor şi anume şcoala nu a putut face acest lucru posibil. Însă rămâne pe altă dată, o vizită la această minunată familie, atunci când îi vom găsi la curte, la Viişoara, odihnindu-se într-un hamac, eventual sub un pom plin de roade.

Poate vă întrebaţi cum i-am găsit? Păi cum altfel decât plini de optimism, deschişi, ospitalieri şi bucuroşi de oaspeţi. Dealtfel nu-mi era străină această atmosferă, pentru că şi primă data, la fel am fost întâmpinaţi.

Copiii au mai crescut, Cati, micuţa luptătoare a făcut progrese remarcabile, ridicându-se în picioruşe singură! A fost extrem de drăguţă şi mi-a făcut şi mie această bucurie de-a o privi pe viu!

Băieţelul de argint este o minune de copil, vesel şi dornic de joacă. Am reuşit ca printre dialogul purtat cu Raluca să ne jucăm şi-mi pare foarte rău că starea mea de sănătate nu mi-a permis o joacă mai straşnică, eu fiind într-un deficit locomotor 🙁 temporar, sper!

M-am bucurat de entuziasmul băiatului şi de freamătul lui pe lângă această machetă. Îmi doresc sincer, ca Meşterel să-i fie de ajutor şi alături de el să aibă parte de activităţi interesante. Poate cine ştie, Silviu va dori să îl ducă şi colegilor de la atelierele Smart play, pentru că am văzut ce activităţi minunate se petrec acolo. Cei care sunteţi în zonă, nu ezitaţi să mergeţi cu cei mici, pentru că nu aveţi ce pierde! Din contră, câştigul este garantat!

Acest drum mi-a făcut bine şi am avut răgazul, călătorind singură, să mă gândesc la familii, la copii, la tot ce este legat de acest concept şi la câtă responsabilitate are un părinte, dar şi la cei care se ocupă de educaţia copiilor la grădiniţă şi la şcoală.

Până la urmă cu atâta rămânem: cu bucuria creşterii unor copii care să ducă mai departe munca începută de noi şi preluată la rându-ne de la părinţii şi bunicii noştri.

Datele diferă, dar fondul cred că a rămas cam la fel!