În drumul nostru înspre şi dinspre Braşov, lanurile de rapiţă îţi mângâie ochii şi simţurile. Galbenul intens şi întinderea lor cât vezi cu ochii nu are cum să nu te bucure. Mi-am adus aminte de lecţia mea despre rapiţă, de la ora de biologie din clasa a V a şi de patosul cu care a pledat pentru ea profesorul meu de la această disciplină.
În ultima perioadă în casa noastră se consumă mai mult ulei de rapiţă ca-ntotdeauna şi poate şi asta a contribuit la aplecarea noastră către plăntuţa gălbioară.
Pentru a o putea studia, am cules de pe un câmp două fire de rapiţă, aşa Luca putând a o analiza mai în amanunt. Şi vreau să spun că acest lucru chiar s-a întâmplat!
Rapiţa a fost analizată cu lupa, măsurată, mirosită ce mai, un întreg arsenal de manevre care au avut ca scop desluşirea secretelor ei. 🙂
Primul lucru a fost citirea informaţiilor, aşa copilul putând să-şi dea seama despre ce vorbim. În acest sens am apelat la Atlasul Botanic scos la Editura Didactica şi Pedagogică, unde am găsit ceea ce căutam. Dacă nu aveţi cartea în bibliotecă vă invit să priviți imaginile de mai jos pentru că aşa vă puteţi da seama ce mare ajutor vă poate oferi atunci când aveţi nevoie.
Am confecţionat nişte fişe în care Luca a putut găsi informaţii pe înţelesul lui. Le găsiţi în fişierul de mai jos.
Rapiţa
După ce am aflat, cot la cot cu copilul, că rapiţa este o plantă din familia cruciferelor, că are flori galbene, tulpina subţire, lungă şi ramificată am trecut la analiza ei pe viu, cum s-ar spune. Aşa că primul lucru pe care l-a făcut Luca a fost de a o măsura şi aşa a constat că are 138 de centimetri sau „mama, pot să spun că are 1 metru şi 38 centimetri”. El măsoară acum 142 centimetri, deci exemplarul de rapiţă este aproape cât el de mare!
Apoi a urmat o recapitulare a părţilor componente ale plantei, iar aici am apelat la macheta noastră didactică.
De fiecare dată caut să mai adaug câte ceva nou, iar astăzi s-a aflat despre floare, că are în componenţă stamine, sepale şi petale. Acest lucru s-a studiat şi văzut cu lupa.
De asemenea s-a analizat şi rădăcina şi el a ştiut că este o rădăcină firoasă (pentru că a învăţat la Cunoaşterea mediului), prilej cu care am recapitulat şi tipurile de rădăcini. Mă gândeam că poate s-a strecurat vreun viermişor prin pământul de la rădăcini, dar nu a fost aşa. S-a căutat cu lupa, degeaba!
În demersul nostru de astăzi am mai avut un ajutor ce a venit dinspre o altă carte la care apelăm tot mai des în ultima perioadă: Vreau să ştiu, 1000 de întrebări şi răspunsuri. Aici am găsit o floricică galbenă care semăna perfect cu floarea de rapiţă şi avea detaliate toate elementele ce o compuneau încât Luca a făcut şi el acelaşi lucru cu florile din faţa lui.
Tot de aici a aflat ce sunt plantele perene, anuale şi bienale, ce este un pot – pourri şi la ce foloseşte el, ce semnifică limbajul florilor, dar şi ce ajutor au primit istoricii din partea florilor. Este un atlas foarte interesant şi cuprinde multe informaţii din domenii variate.
Şi iată cum, pe masa noastră de studiu a ajuns o plantă ce nu credeam că o vom analiza atât de mult. Ne-a făcut plăcere să aflăm lucruri noi de care să putem profita. Am întâlnit cuvinte şi noţiuni noi. De exemplu, a auzit pentru prima dată de cuvântul melifer, pentru că în perioada de înflorire rapiţa este utilă în acest sens. Apicultorii îşi plasează stupii în apropierea lanurilor de rapiţă, iar mierea rezultată din polenul acestei flori este foarte bună. De asemenea acum ştim că planta verde este un nutreţ valoros şi poate cine ştie, vom avea în curte câteva animale cărora să le oferim aceasta hrană 🙂
Vorba lui Luca: „în toate vezi ceva interesant şi din toate ai câte ceva de învăţat!”
Să aveţi spor, indiferent despre ce vorbiţi sau lucraţi!