Excursia noastră la Braşov a avut un final care ne-a învelit la timp sufletul şi spun acestea pentru că vremea de afară asta cerea. Alina, draga mea prietenă Alina, ne-a dăruit o carte ce s-a dovedit, pe parcursul a 330 kilometri, a fi minunată. Spun ne-a dăruit, pentru că am considerat că mă pot strecura şi eu pe lângă Luca, cartea fiindu-i oferită lui.
Chiar dacă noi am plecat la drum cu altă carte de vis, despre care vom vorbi la momentul oportun, primirea acestui dar l-a făcut pe Luca să o strecoare, considerând-o a fi o prioritate.
Şi vreau să spun că nu s-a înşelat nici măcar o clipă!
Poveste cu un gând stănutat de Laura Grunberg, având ilustraţiile semnate de Alexandra Rădulescu
este o minune de carte ce reuşeşte să te poarte într-o lume în care fiecare dintre noi, copii sau adulţi, am poposit de mai multe ori, poate fără a pune preţ: lumea gândurilor!
Este o poveste extrem de ofertantă pentru că te duce prin mai multe cotloane ale minţii şi te pune pe… gânduri.
Dar despre ce este vorba?
Despre un băieţel pe nume Simon care răcit fiind, strănută la un moment dat atât de puternic încât un gând aflat în căpuşorul lui este aruncat în lume.
Peripeţiile acestui gând sunt de-a dreptul savuroase, pentru că, aidoma unui copil, se trezeşte că trebuie să se descurce singur într-o lume străină de care habar nu a avut că există.
Speriat şi derutat, Gândul lui Simon nu ştia încotro s-o apuce şi ce să facă. Se tot uita în jur cu speranţa că va vedea ceva sau pe cineva cunoscut. Dar totul era străin pentru el. O lume necunoscută într-o hărmălaie de culori, de mirosuri şi de sunete, o adevărată aventură pentru un gând de copil, care chiar şi la locul lui e destul de sfios.
Dar Gând cel Bun are şansa să găsească un Înger al Parcărilor, iar acesta, contrar înfăţişării pe care o are, adica nu arăta nici pe departe ca un înger, se dovedeşte a fi o persoană ce îi oferă sprijin Gândului aflat la ananghie.
Şi pentru că acest Gând era total neajutorat, Îngerul Parcărilor se hotărăşte să-l ajute, iar pentru început îl învaţă să zboare. Aici intervine o parte pe care Luca a comentat-o, argumentând că ştie el sigur că gândurile zboară şi cu siguranţă acest gând era un puiuţ care nu apucase încă să înveţe acest lucru.
Pe măsură ce kilometrii de pe borne se împuţinau, modul în care Luca îşi desena în aer gândurile, sporeau. Şi nu vă pot detalia ce forme se conturau. De la personaje îndrăgite la personaje nesuferite, de la flori la fluturi şi de la nori la fulgere, ce mai, o multitudine de sentimente exprimate grafic!
Gând cel Bun a reuşit să înveţe să zboare agăţându-se de cuvinte sau de diferite sunete: muzici, claxoane, clickul telecomenzii unei maşini, foşnetul frunzelor. Şi cu toate că la început a fost greu, cu puţin exerciţiu totul a devenit mai facil.
Acum putea călători… Putea să cunoască lumea pe cont propriu, nu doar cu ajutorul lui Simon. Iar lumea era în primul rând mult mai mare, mai luminoasă şi mai zgomotoasă decât credea el. Existau fel de fel de oameni, de lucruri, de mirosuri! După fiecare aventură, indiferent cât de departe ajungea, revenea în parcare şi îi povestea cu lux de amănunte Îngeraşului Parcărilor ceea ce i se întâmplase.
Apoi cititorul află ce înseamnă un brainstorming şi de ce are el loc, iar aici totul se petrece într-o lume la care cei mici încă nu au acces. Sau unii dintre ei au, dar nu sunt conştienţi de asta!
Urmează un capitol în care se face vorbire despre manipulare şi tot aşa, cred că el este mai degrabă adresat cititorilor mai mari (sau poate celor care le citesc micuţilor).
De altfel sunt mai multe capitole în care întâlnim personaje şi întâmplări la care cei mici nu au avut cum să asiste sau despre care nu au habar. Întâlnim indivizi plagiatori, pe Rene Descartes sau informaţii despre Gânditorul de la Hamangia. Auzim despre maieutică, crionică sau globalizare.
Lui Luca i-a plăcut toată povestea, dar a avut un capitol la care a fost cel mai încântat. Se numește „Călătorie în străinătate” iar aici aflăm despre cum a nimerit Gând cel Bun în capul unui englez.
Gândurile englezeşti l-au primit foarte frumos. Cu toate că vorbeau diferit, s-a înţeles repede şi bine cu celelalte gânduri ale domnului – căci era un bărbat cam de vârsta tatălui lui Simon. Gazdele au fost politicoase cu el. Au făcut conversaţia pe care o ştia din cărţile lui Simon:
How are you? Ce mai faci? Where are you from? De unde eşti?, îl întrebă unul dintre gândurile englezului.
I am from Romania. From Simon from Romania. Sunt din România. Din Simon din România.
…
Gând cel Bun s-a simţit foarte bine printre aceste gânduri străine. Văzând cât de repede s-a acomodat într-un cap străin şi ce frumos a fost primit, Gând cel Bun a tras concluzia că, indiferent de ţara de unde vin, gândurile sunt aceleaşi cam peste tot. Era convins că şi cu alte gânduri – franţuzeşti, bulgăreşti, chinezeşti – s-ar fi înţeles bine şi ar fi găsit un mod de a comunica.
Dar peripeţiile nu se opresc aici şi vă las plăcerea de a descoperi finalul.
Din perspectiva unui băieţel de 8 ani şi a unei mame de 45 de ani, merită fiecare clipă investită în lectura ei şi fiecare bănuţ.
Ca activitate complementară ne-am agăţat de o temă dată la şcoală, iar aceasta a constat în alcătuirea unei poveşti pornind de la o linie, sau Linia povesteşte.
Şi fiind sub impresia acestei minunate poveşti, pe care am descris-o mai sus, Luca a făcut o povestioară pe nume „Gândul pierdut”.
Însă noi perseverăm (cel puţin eu!) şi sunt convinsă că mai devreme sau mai târziu vom culege roadele.
Răbdarea este una din calităţile mele, pe care o exploatez la maxim.
Zi de zi!
În încheiere doresc a vă arăta cum a reprezentat Luca gândurile lui. Cine se pricepe, le poate interpreta!
