Am văzut zilele trecute un anunţ care suna aşa:
Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova lansează seria de ateliere de scrapbooking cu premii.
Atelierele se adresează tuturor copiilor: mici şi mari. Astfel, cei mici nu doar că îşi cultivă o multitudine de abilităţi necesare pentru viitor, dar se şi relaxează prin joc, alături de părinţii lor, care au ocazia de a se deconecta de la rutina cotidiană.
La aceste ateliere ne vom delecta creând cele mai frumoase şi originale felicitări, decoraţiuni, pagini şi albume scrapbook.
Veronica Svanström, singura artistă de gen din Craiova, o să vă ghideze cu multă bucurie. Creaţiile sale pot fi admirate aici: https://www.facebook.com/Happyscrappyshop
O urmăresc de multă vreme pe Veronica Svanstrom şi-mi place grozav lumea ei plină de culoare, dichisită, delicată şi veselă. La un moment dat am luat legătura cu ea şi am schimbat câteva vorbe. Şi din vorbele ei au răzbătut sentimente pe care le intuiam şi care îmi păreau familiare. Are ceva această doamnă care vibrează la unison cu mine iar acest lucru îmi crează o stare de bine.
Cum spuneam, am văzut acest anunţ şi am căzut de acord cu Luca să participăm şi noi, aşa de la distanţă. Am avut acest imbold pentru că tema propusă era una foarte ofertantă şi anume Familia.
Aşa că, la ora stabilită, am trecut la treabă. Am pregătit materialele şi am hotărât ca Luca să facă o felicitare şi eu una. El a ales o fotografie de-a lui făcută cu multă vreme în urmă, la mare, şi probabil că dorul de mare a dus către această alegere. Eu am optat pentru câteva fotografii din copilăria mea, aşa pentru frumoase aduceri aminte!
Am dorit să-l las pe Lucă să aleagă ce materiale a vrut el, să o împodobească cum doreşte, să fie aşa, după gustul lui. A avut nevoie de ajutor la dezlipitul bandei dublu adezive, care ne-a cam dat bătăi de cap, dar şi la fixarea dantelei.
Sunt destul de insistentă pe astfel de activităţi pentru că ştiu că trebuie un clik, pentru a prinde gustul. Sunt momente când vrea să facă tot soiul de crafturi, dar de cele mai multe dăţi, nu se prea oferă. Acum am adus tot soiul de materiale iar pe măsură ce înaintam, parcă se cereau altele şi altele, pentru că nehotărârea a fost mare. Însă l-am lăsat să lipească ce a dorit şi cum a dorit. Partea cu lipitul ştrasurilor a fost cea mai gustată.
>Felicitarea făcută de Luca nu este foarte complicată, însă eu apreciez că şi-a dus munca la bun sfârşit şi că a lucrat cu o bună dispoziţie evidentă.
În ceea ce mă priveşte, dacă la alegerea fotografiilor nu a fost mare osteneală, la forma şi aranjarea lor pe felicitare am pendulat destul de mult între variantele pe care le aveam în minte.
Copilăria mea a fost una minunată şi am vrut să răzbată acest lucru, chiar şi din câteva elemente. E greu, dar sunt momente când reuşeşti să prinzi esenţa.
Fototgrafiile alese surprind ipostaze ale persoanei mele la vârsta de 2 ani, 3 ani şi 4 ani. În una dintre ele sunt alături de fratele şi părinţii mei. Aceste fotografii îmi sunt nespus de dragi şi le preţuiesc foarte mult!
Luca a optat pentru albastru deoarece aceasta este culoarea lui preferată, iar eu am dorit ca în această lucrare a mea, să fie prezentă culoarea galbenă, pentru că este culoarea mea preferată. Şi nu de acum ci din copilărie!
Îţi mulţumesc dragă Veronica pentru această provocare, aşa cum îţi mulţumesc că ne-ai primit la atelierul tău. Mi-ar fi plăcut să fim de faţă, pentru că de aici, din căsuţa noastră, materialele folosite de voi parcă erau mai frumoase, mai colorate, mai preţioase.
Noi ne-am bucurat de realizările noastre şi-am mai adăugat un capitol minunat la existenţa noastră.
Luca de copil iar eu de mamă!
Ce premiu mai mare ne-a trebuit?
6 gânduri despre “Activităţi educative copii – Am reuşit să participăm la un atelier de scrapbooking cu nişte oameni minunaţi, tocmai din Craiova”
vai ce dor mi-ai facut de lucrat scrap :). ce frumoase lucrari v-au iesit. felicitari pentru vointa si participare!
Multumesc frumos! Spor să aveţi şi voi!
Ador scrapbookingul dar pe langa tricotat si citit nu prea mai am timp si de el… ocazional duminica daca e urat afara. Tiei ii place nespus. Anul asta se ofera un curs la scoala pe timpul scolii de vara. Cred ca ma duc la ajutat!!
Felicitari pentru munca voastra!
Dragă Adela, nu poţi să-ţi închipui cât de mult am tricotat la viaţa mea. Asta ca să nu pomenesc de goblenuri. Dar ochii îmi cam joacă feste( asta să nu spun că am îmbătrânit!) şi poate că nici măcar ăsta nu-i un motiv ci schimbarea priorităţilor. Când văd ce frumoase lucruri tricotezi, mă apucă un dor … de mă doare şi mai fac câte ceva. În rest, copiii mei îmi acaparează tot timpul şi asta pentru că aşa vreau.
Cum mai staţi cu zăpada? A dat colţul ierbii?
Vă îmbrăţişez şi vă dăruiesc un buchet de liliac!
Multumesc, Ioana! Si la mine parca situatia cu ochii nu mai e cum era … Am uitat sa-mi pomensec fetele!! Bineinteles ca si la mine ele sunt pe locul intai.Restul lucrurilor le fac pe apucate, dupa ce merg ele la culcare. Nu pot tricota asa de mult cat mi-ar place mie… dar asta e.
Zapada s-a gandit sa se duca, mai sunt petece pe ici pe colo dar cam atat. Ploua insa si e frig. Liliacul il primim cu bratele deschise si va multumim din suflet. Noi vom avea liliac cand voi aveti deja trandafiri.Va dorim toate cele bune si o primavara minunata in continuare!
Multumesc Adela! Acum,aici,la ora asta,este 11 noaptea,sunt 18 grade. Luca e în pat, iar eu lângă el. Ne odihnim să întâmpinam o nouă zi. Mai bine zis pentru o nouă săptămână. Multumesc de urări! Să vă fie bine!