Iată că am intrat şi noi în sarabanda asta a evaluărilor!
Clasa pregătitoare nu am dorit să o prindem şi am reuşit să intrăm direct în clasa întâi. În ceea ce ne priveşte, a fost bine pentru că Luca deja ştia să citească şi să scrie, iar în clasa de debut şcolar, a învăţat să scrie de mână.
Problemele noastre nu sunt legate de noţiunile învăţate în şcoală ci de teama copilului de a sta acolo. Am avut şi în grădiniţă parte de aceste manifestări şi uşor, uşor ne apropiem de o stare dătătoare de confort, atât pentru mine dar mai ales pentru el.
Nu aş dori să discut despre aceste lucruri la care lucrăm de zor. Doresc a vorbi despre evaluări şi despre cum sunt ele văzute prin ochii unui părinte de copil care face parte din acest segment ce urmează a fi testat.
În primul rând, datele de testare s-au modificat, ele fiind acum 2 iunie, pentru limba română şi 4 iunie, pentru matematică.
Am scos şi eu subiectele care au fost afişate ca reper, atât la limba română cât şi la matematică pe site-ul ministerului educaţiei. Nu sunt nişte subiecte grele însă eu nu înţeleg un lucru şi anume, modul în care sunt redactate.
De exemplu, la matematică subiectul evaluarii este alcătuit din 8 pagini. Pe prima pagină este o cerinţă, pentru ca după aceea să urmeze 11 (unsprezece) subpuncte ce trebuie rezolvate, toate necesitând întoarcere la textul de pe prima pagină.
Oare nu este prea mult?
Oare nu era mai bine ca fiecare problemă să fie cu enunţul şi rezolvarea ei?
Oare nu mai mult îi încurcăm prin manevratul hărtiilor, în loc să vedem dacă ştiu să facă adunări şi scăderi până la o sută?
Nu contest că sunt copii ordonaţi, copii care au mai multă răbdare, însă marea majoritate a elevilor acestor generaţii sunt foarte activi şi foarte împrăştiaţi.
Pe lângă cerinţa propriu- zisă, sub fiecare enunţ mai sunt tipărite două dreptunghiuri, unul într-altul, deasupra cărora este scris un cod şi propoziţia: Nu se completează de către elev.
La limba romănă, în subiectele date ca exemplu pentru această simulare, sunt mai multe formulare. Unul este pentru textul literar, unul este pentru textul ştiinţific, şi unul pentru scris.
Spre deosebire de matematică aici este de înţeles trimiterea la textul literar mamă, pentru că aşa se urmăreşte să se vadă dacă şcolarul a înţeles ce anume transmite acest text. Şi aici sunt 11 subpuncte. Pentru competenţa scris, o cerinţă a fost aceea de a scrie un bilet, sau de a interpreta o imagine desenată. Pentru imaginea desenată se cerea a fi scris un text alcătuit din 5 propoziţii în care să se răspundă la nişte întrebări deja existente.
Cam aşa se prezintă modelele date de către minister. Pentru o mai atentă cercetare accesaţi site-ul oficial.
La noi la şcoală am avut posibilitatea de-a achiziţiona un caiet de Teste pentru pregătirea evaluarii naţionale, clasa a II a.
Nu mai ştiu dacă am dat pe ea 10 lei sau 15 lei, dar nu asta are importanţă, important este ce se găseşte în el. Stau şi mă întreb de ce mai trebuiau scoase cărţi speciale cu aceste subiecte, când teoretic, subiectele sunt cele care se fac la clasă. Ori în această carte – caiet sunt mai multe întrebări de logică, mai multe grafice şi foarte multe desene.
Nu ar trebui aprofundate şi stăpânite socotelile?
Sunt foarte mulţi elevi care intră în ciclul gimnazial şi nu au habar de socoteli şi de înmulţiri. Ori nu pe asta ar trebui insistat?
Iar la limba română sunt foarte mulţi copii care citesc silabisit, care nu ştiu să scrie corect.
Asta este doar o părere, a unui părinte care chiar se ocupă de copiii săi aflaţi în acest sistem de învăţământ. Nu am nimic împotriva aceste teste, cu toate că doamna lui Luca le dă în fiecare zi, teste scurte şi la obiect, extrem de binevenite. Însă la aceste testări nici nu se dau calificative, sau mă rog, cică nu se spun părinţilor, nici nu se trec în catalog. Atunci, cea care va trebui să intervină este învăţătoarea care oricum este mai mult decât în temă cu situaţia fiecărui copil din clasă.
Din punctul meu de vedere, ceva nu se leagă!
Dar noi avem motiv să lucrăm din fel şi fel de caiete, iar acest lucru nu face rău nimănui. Aşa că, am trecut la treabă!
Mai jos, dacă nu aţi intrat în posesia acestor teste pentru pregătire, am ataşat câteva exemple. Poate aşa o să vă dumiriţi despre ce este vorba.
Eu vă doresc mult succes! Fiecare copilaş să fie în paza Îngeraşului său! Să aibă încredere în forţele proprii şi să ştie că este un test ca oricare altul, un test ce se vrea constructiv.
Noi ca părinţi, trebuie să-i încurajăm şi să le stăm alături!
10 gânduri despre “Activităţi educative copii – Cum facem noi parte din prima generaţie care dă Teste de Evaluare Naţională în clasa a II a”
Oh, Ioana, ai punctat tu tot ce era de punctat…Tare ma intristeaza chinurile astea la care sunt supusi copiii de prea, prea mici, toate emotiile astea ale unei evaluari, care oare cui ii este de folos?
Eh, vorba ta, fiecare copilasi cu ingerasul lui. Luca te are pe tine si asta il va ajuta enorm in viata.
Va tinem pumnii, va pupicam mult si asteptam sa veniti si cu niste concluzii!
Concluzii? Sunt greu de rostit chiar dacă stau pe vârful limbii. Mie îmi pare rău că în ciuda atâtor semnale trase, cei care sunt „la butoane” ,nu fac nimic constructiv. Parcă numai anapoda se petrec lucrurile. Toţi spun că nu contează, dar toţi aleargă numai după calificative maxime si lauri. Ca părinte aştepţi şi doreşti multe de la copil, de la tine… . Dar sunt aşa de multe necunoscute… . Multumesc pentru rândurile scrise şi pentru aprecieri!
Ioana ai scris exact ce trebuia!
La anu’ si Daria va da aceasta evaluare si aveam nevoie sa inteleg despre ce este vorba
E o prostie sa puna textul pe o pagina si intrebarile sa se intinda pe urmatoarele; ei sunt inca mici si nu inteleg poate ideea de a se intoarce la text
Acum se va vedea doar cine lucreaza acasa cu parintii si are experienta unor texte lucrate si a intrebarilor intortocheate si cine nu lucreaza cu parintii 🙁
Nici la mine nu se leaga ce au zis ei: parca aceste teste sunt facute sa demonstreze prostia, nu inteligenta; parca aceste caiete sunt scoase pentru a face unii bani si a se justifica de ce insista pe anumite manuale (indiferent ca sunt pe suport fizic sau nu)…
Parca se testeaza pe copiii nostri numai prostii menite sa le asigure grandomania si orgoliul prostesc al unor bosorogi care vor sa dovedeasca ca inca mai pot si ca nu se dau la o parte 🙁
Dragă Antoaneta, eu am dorit să înţeleg de ce se procedează aşa şi ce se urmăreşte. Evaluarea în sine nu este rea, dar subiectele şi mai ales modul în care sunt formulate lasă atât de mult de dorit. Se folosesc termeni care crează atât de multă confuzie printre adulţi ce să mai spunem de copii! Si cui foloseşte acest lucru? Multumesc pentru rândurile scrise! Spor să aveţi 🙂
Tocmai: am apreciat faptul ca ai facut aceasta „evaluare a evaluarii”.
Eu nu condamn concursurile si evaluarile, dar prefer sa fie facute cu cap.
Din punctul meu de vedere, e bine sa participe la concursuri (daca isi doresc asta si fara a lua totul la rand, ci doar acolo unde doresc copiii) pentru ca asa se obisnuiesc cu viata de scoala si se pregatesc pentru viitor.
In viata nu e totul lin si usor, e nevoie de „practice” si de incapatanare ca sa reusesti.
Asta e parerea mea, dar ma bazez strict pe caracterul copiilor mei cand zic asta.
Daria ar participa la orice concurs ar dori, e o provocare pentru ea.
Andrei participa cand se simte provocat. Face fata cu brio, dar nu inseamna ca ii plac in mod deosebit sau ca reprezinta pasiunea lui cum se intampla la Daria.
Anul acesta sunteti voi in „testari”, la anul noi.
Astept cu interes articolele tale viitoare.
Multumim pentru ele!
Ştii, am momente când cu greu îmi stăpânesc rostirea părerilor. Eu sunt, în calitate de mamă, în acest sistem de 12 ani. Am trecut prin multe situaţii, iar la Răzvan îmi spuneam părerile şi le şi argumentam. Dar am ajuns la concluzia că nu pot fi un Robin Hood, iar oamenii sunt aşa cum sunt: schimbători şi incapabili de a îşi susţine părerile făţiş. Am avut mult de suferit în forul meu interior, dar am înţeles că mă macină prea tare aceste disensiuni create în interiorul colectivului de părinţi, încât, odată cu intrarea lui Luca în şcoală mi-am schimbat tactica. Ştiu că nu este o rezolvare, dar mie îmi mânca aproape toată energia. Aşa că am ales ca resursele pe care le mai posed, să le aloc fiilor mei. Este evident că şi orele de curs s-au deteriorat destul de mult, dar cu puţin noroc, găseşti şi dascăli adevăraţi. Important este să te preocupe măcar soarta copiilor proprii dacă nu a mai multora. Nu toată lumea este capabilă de acţiuni soldate cu rezultate măreţe! Dar eu recunosc ceea ce pot şi ceea ce nu pot să fac.
Da,te inteleg pe deplin
Daria este in sistemul de invatamant de 2 ani si atat de mult m-am macinat cum invata si unde ca am schimbat sistemul dupa primul an si an mutat-o la privat.
Am realizat ca e o mare greseala pentru ca nu e un nivel mai ridicat decat la stat, doar ca platim o suma x.
Sper sa reusesc sa o mut la scoala unde a intrat anul acesta Andrei la clasa pregatitoare.
Am decis ca e mai bine sa ma ocup personal de ei, mi-am luat liber de la tot si toate si intentionez sa lucrez cu ei acasa, dupa-amiaza , asa cum faceam si cand erau la gradinita.
Sper sa fie vorba de 2 invatatoare ok care sa nu aibe pretentii de daruri mari si multe, sa isi vada de meserie.
Oricum, dupa 2 ani de nervi si suparari, am decis sa stau deoparte si sa nu ma mai implic asa activ in activitatea de la scoala.
Ai mare dreptate: mai bine sa imi dedic energia copiilor mei decat sa incerc sa schimb sistemul pentru ca asta nu se poate de unul singur.
Pupici lui Luca si bafta la evaluare.
Felicitari inca o data lui Razvan pentru pasul inainte pe care il face in curand 😉
Multumesc mult Antoaneta! Îţi doresc inspiraţie maximă în alegerea şcolilor 🙂
E ultima data cand fac acest lucru. Am decis ca nu ma mai plang de nimic si abordez altfel situatia (asa cum am descris mai sus).
Pentru mine e important ce au in cap, nu in carnet asa ca mi-am asezat ordinea prioritatilor 😉
🙂