Activităţi educative copii – Avem ceva experienţă la încondeiatul ouălor. Au trecut câţiva ani de când exersăm

pictat ou 1

Zilele aceastea, când este atât de multă treabă şi când trebuie să acorzi prioritate casei pentru a o primeni în aşteptarea sfintelor zile de Paşte, mă gândeam cât timp aloc pregătirii materialelor pentru lecţiile noastre de acasă. Spun asta, pentru că acum nu mă simt confortabil neglijând această îndeletnicire. Nu am putut niciodată să iau un material de pe internet şi să-l dau copilului, fără a interveni şi eu, câtuşi de puţin. Ori le traduc, ori le lipesc şi le transform în cartoline, ori fac albume… oricare alt fel de modificare, pentru a căpăta o formă mai altfel.
Ştiu că poate părea o prostie şi o pierdere nejustificată de timp, dar în concepţia mea, asta face parte din  procesul de învăţare. Sunt convinsă, că îndeletnicirea cu pricina îmi dă senzaţia că rata de reuşită a lecţiei este mai ridicată, aşa cum şi Luca înţelege şi reacţionează diferit la vederea lor.
Atunci când nu am răgazul necesar pregătirii materialelor, starea mea de disconfort creşte şi consider că mă prezint nepregătită.
Au fost momente când au ieşit nişte activităţi extraordinare, cu mare priză asupra copilului, iar unele dintre ele au fost încropite, sau materialele folosite nu au necesitat un proces de elaborare atât de îndelungat.
Am înţeles în timp, că abilitatea de a te mula pe moment şi pe starea copilului este extrem de importantă, iar rezultatul final poate avea reverberaţii mari peste ani.
Lucrez cu copii mei în virtutea inerţiei, pentru că aşa am considerat eu că trebuie să fac. Nu m-a învăţat nici un blog, nu m-a îndrumat nimeni. A fost, pur şi simplu un instinct, iar acesta îmi crea şi mie, dar şi lor o stare de confort major.
De un an şi jumătate am intrat în această lume virtuală, iar aici am găsit atât de multe provocări, dar şi atât de multe idei, care mi-au dat foarte mult de gândit. Sunt clipe în care descopăr cu bucurie fotografii din vieţile altora care seamănă foarte mult cu fotografii din viaţa mea.

Descopăr cu bucurie, mame şi copii formând un tot.
Descopăr o emoţie ce răzbate dincolo de monitor.
Descopăr multă frământare, multă ambiţie, multă provocare. Câteodată mult prea multă.

Cum spuneam în nenumărate rânduri, sunt o persoană care se bucură de lucruri mărunte. Analizez şi mă uit la tot felul de chestii pe care marea majoritate nici măcar nu le bagă în seamă.

Am ani de zile de când castanii în floare îmi creează o bucurie imensă şi asta se datorează unei poezii scrisă de Emil Brumaru „Bocet de adult IV”, poezie pe care am citit-o prima dată atunci eram liceană şi pe care nu am uitat-o nici acum, după aproape 30 de ani! Nici pe acesta dar nici multe alte minunate poezii scrise de acest domn.

                   Bocet de adult IV

În gară la Merişani
Cad castane din castani
Şi am patruzeci de ani.
Şi-aş mai sta şi n-aş mai sta
Să beau apă la cişmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cât marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sunt adult.
Ci-n gară la Merişani
Cad castane din castani
Şi am patruzeci de ani.

Însă lucrurile mărunte îmi provoacă atât de multă energie încât nu contenesc să mă încarc. De la gâze, de la păsări, de la flori şi ierburi, de la sunete şi mirosuri şi evident, şi de la oameni!

Pentru că m-am gândit să aduc în discuţie lucruri făcute cu drag, având foarte puţine resurse materiale, mi-am amintit de îndeletnicire specifice acestei perioade şi aşa am găsit în arhiva personală, imagini infinit de dragi mie.

03102009(001)

Încep cu o imagine făcută atunci când Luca avea puţin peste trei ani şi când ne-am hotărât să pictăm un început de primăvară. Apoi urmează nişte materiale pe care Luca le-a împodobit alături de colegii de grădiniţă şi veţi vedea, ce frumos rezultat a avut această îndeletnicire.

img894img895
Ouțele pe care le vedeți înșiruite pe această placă de polistiren sunt decupate. Au fost pictate de fiecare copil în parte, după care s-au reîntors la locul lor, așa, ca la expoziție.
În ceea ce privește cârdurile de iepurași și aceștia au fost decorați tot de către copii și vreau să vă spun că nu-s doi la fel. Abia după ce au terminat de înfrumusețat și-au găsit locul pe pajiște.
Vin la rând amintiri din ultimul an de grădiniţă, atunci când am pictat un ouţ mai elaborat. Am lucrat în doi iar pentru mine, timpul parcă nu a trecut!

Anul trecut am folosit un aparat pe care l-am găsit de cumpărat la Kaufland şi pe care l-am zărit şi zilele trecute tot acolo. A fost interesant, inedit şi spun asta pentru că de această dată am folosit ouă naturale, nu de polistiren sau plastic. Atât Luca dar şi eu, ne-am încondeiat câte un ou: Luca a ales motive geometrice, eu am pictat o floare. Dar poate ce am făcut nu are o aşa mare importanţă ca faptul că am petrecut clipe  frumoase împreună. Nu spun ce discuţii au loc în timpul acestor activităţi şi sunt convinsă că cele care aveţi aşa îndeletniciri acasă cu pruncii voştri, ştiu despre ce vorbesc!

pictat ou 1 pictat ou 2 pictat ou 3 pictat ou 4 pictat ou 5 pictat ou 6 pictat ou 7 pictat ou 8 pictat ou 9 pictat ou 10 pictat ou 11

Printre ouţele naturale s-a strecurat şi unul găsit într-un pachet cu dulciuri. Cum sesiunea de pictat era în toi, nu a scăpat, nici el, neîncondeiat. Pare ușor dar nu-i chiar așa!

Ce doresc a vă ura:  să găsiţi înţelepciunea ca pe lista voastră de priorităţi, pe primul loc, să se afle copiii, dar nu doar la stadiul declarativ. Petreceţi timp alături de ei pentru că este minunat! Şi dacă se mai pot face şi activităţi, atunci chiar că aţi dat lovitura!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Activităţi educative copii – Avem ceva experienţă la încondeiatul ouălor. Au trecut câţiva ani de când exersăm”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: