Lectura reprezintă la această oră o piatră de încercare pentru fiecare familie. Iar dacă această familie mai are şi copii, demersurile luate în acest sens trebuie să fie susţinute şi de lungă durată, asta ca să nu spun permanente.
Oferta de carte este de-a dreptul copleşitoare şi-ţi trebuie o stăpânire şi un raţionament atunci când te afli în faţa listelor cu titluri. Ideal ar fi, ca orice carte ţi-ai dori să poţi şi să o achiziţionezi fără un efort prea susţinut, dar este foarte greu!
Cei care au în spate un istoric în ceea ce priveşte acest exerciţiu al lecturii, au şi un suport adunat în timp. Şi mai există şi posibilitatea frecventării unor biblioteci publice, dacă această pasiune este de nestăvilit. Iar pentru un studiu aprofundat, numai marile biblioteci te ajută să găseşti şi să ai acces la carţi cu adevărat valoroase.
Acum, când cu un clik îţi dau năvală în casă, de la vikingi la turme de animale sălbatice s-ar spune că este mai lesne ca o lectură să aibă loc. Practic, nimic n-o mai îngrădeşte şi toată lumea are posibilitatea să practice acest exerciţiu.
Şi totuşi…
Şi totuşi în ciuda atâtor elemente ajutătoare, lectura îşi croieşte drum tot mai anevoios în rândul tinerilor iar cumpărarea unei cărţi o vezi destul de rar.
Personal, prefer ca lectura să se facă în faţa unei cărţi tipărite, o carte pe care pot s-o pipăi, s-o simt, s-o miros! De modă veche, dar atât de intim!
Nu am nimic împotriva cărţilor electronice şi m-aş bucura ca lectura să aibă loc, indiferent de mijloacele care o înlesnesc.
În abordarea acestui capitol, mi-a plăcut ca ai mei băieţi să alterneze cărţile noi tipărite în condiţii grafice la un nivel foarte înalt cu cele care au aparţinut copilăriei mele. Şi atunci existau edituri emblematice pe piaţa românească iar acestea erau capabile să scoată printuri excepţionale. Se pot scrie rânduri întregi despre această îndeletnicire ce-ţi oferă clipe irepetabile, dar ele trebuiesc experimentate de fiecare în parte pentru că povestite, îşi pierd din savoare!
Revenind la lectura de faţă, am avut noroc cu învățătoarea lui Luca şi cu atitudinea ei faţă de acest capitol. O abordare frumoasă, sănătoasă şi foarte utilă pentru mai târziu. Mulţumim!
Aşa au intervenit în viaţa lui de şcolar, pe lângă lecturile de voie şi cele impuse, asta nu pentru că nouă nu ne-ar fi plăcut, ci pentru că am avut altă listă.
Bunica şi Bunicul se regăsesc pe lista impusă, iar parcurgerea lor de către şcolar a adus multă bucurie! Lui, pentru întâlnirea cu un scriitor român minunat, iar mie, pentru frumoase aduceri aminte.
Şi dacă tot s-a cerut la şcoală, noi am mers puţin mai departe şi am analizat mai în amănunt, aşa apărând de acum, nelipsitele fişe de evaluare pentru clasa a II a.
Cartea din care Luca a putut citi aceste două poveşti se numeşte Neghiniţă.
Traseul parcurs a fost acelaşi, ca la fiecare activitate de genul acesta:
lectura textului
căutarea cuvintelor necunoscute (dacă sunt, evident)
căutarea de sinonime şi antonime pentru cuvinte întâlnite în text
ortograme
Pentru sinonime am apelat la Dicţionar de Sinonime de la editura Steaua Nordului iar pentru antonime am apelat , de la aceeaşi editură la Dicţionar de Antonime.
Sunt bune şi de ajutor iar Luca le foloseşte destul de des în ultima perioadă.
Pentru lectura „Bunicul”, am găsit aici nişte fişe extrem de interesante, iar pentru „Bunica”, am făcut eu nişte fişe pe care le ataşez mai jos.
Fişă de lectură Bunica de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Vă dorim lectură plăcută şi să vă bucuraţi, aşa cum se cuvine, de bunicii voştri!
