Albina
de Grigore Vieru
Albinuţa, zum-zum, zum,
A pornit din nou la drum.
La o margine de sat
Pe-o floare s-a aşezat.
Floricica galbenă
Cetinel se leagănă.
– Ce te legeni, floricea?
– Te legăn pe dumneata.
Că eşti, că eşti harnică
Şi eşti, şi eşti darnică.
Nu prea am miere, nectar,
Hai să te legăn măcar.
Albina
de Grigore Vieru
Zum- zum -zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
De ce stau la el în pom.
Albinele
de Lidia Constantinescu
Ştiu ce-i zborul
şi ce-i zorul.
Zorilor deschid zăvorul
şi-n a primăverii salbă
mii de flori
străbat în grabă.
Vesele, sub cer senin,
se întorc cu sacul plin.
La amiază,
vor la masă
doar nectar
de stea sfioasă.
Pe-nserate,
legănate,
duc tăceri de flori în spate
să adorm în stupul lor
pe-o mireasmă:
-Somn uşor!
Bâz, bâz !
de Lucia Muntean
La şcoala din poieniţă
A venit o albiniţă,
Să îi roage pe copii
S-o înveţe poezii.-Ştiu eu o poezioară
Foarte scurtă şi uşoară!
Zise iute greieruşul
Care-şi lustruia arcuşul
C-o bucată de sacâz.
-Hai s-o-nveţi şi tu: bâz – bâz!
Albinuţa hărnicuţa
de Lucia Muntean
Albinuţa, pe o floare,
Împletea raze de soare
Când pe faţă, când pe dos,
C-un ac mic şi negricios.Toată vara, cu răbdare,
A zburat din floare-n floare
Şi-a tot strâns cu hărnicie
Mierea care-ţi place ţie.Iar acum, fiindcă-n stupină
Toamna rece o să vină,
E zorită hărnicuţa
Să îşi termine vestuţa!
