Machete didactice – Metamorfoză spectaculoasă * Ciclul de viaţă al unui fluture

Nu ştiu dacă există o transformare mai spectaculoasă ca acea a unui fluture!
La o privire mai atentă, cred că fiecare dintre noi şi-ar dori o aşa evoluţie a propriii vieți, lucru care dealtfel se şi petrece în multe cazuri. De fapt, transformări suferim cu toţii, iar la unii sunt de-a dreptul minunate. Este de preferat ca să existe o evoluţie firească şi spun asta pentru că, nu puţine sunt exemplele în care din nişte copii excepţionali, cu calităţi şi abilităţi mult peste vârsta lor, se transformă în nişte adulţi, care nu mai au nici pe departe aceeaşi strălucire.

Oare ce-i de dorit? Să fii bun tot timpul, nu-i aşa?!
Ar fi ideal, însă nu se întâmplă asta în cazul tuturor sau poate că nu se întâmplă în cazul nimănui. Poate nici nu ar fi bine. Şi atunci te gândeşti la varianta pe care s-o accepţi, împăcat fiind cu tine.

Chiar dacă nu vrei să recunoşti, şi tu ţi-ai dori ca propriii copii să aibă o metamorfoză atât de spectaculoasă, să aibă calităţi şi abilităţi demne de laudă, de lauda celor din jur, pentru că după asta tânjim cu toţii. Dacă nu le au din varii motive şi poţi gestiona faptul, te bucuri şi aşa, dar să fie sănătoşi.
Ca părinte îţi doreşti mai mult ca orice, ca moştenitorii tăi să aibă un parcurs presărat cu reuşite şi tu să ai motive de mândrie şi satisfacţie. Şi cine nu poate rosti cu voce tare, cred că poate recunoaşte, măcar în faţa propriului eu, dorința ca moștenitorii să reușească acolo unde ei nu au putut.

Sau, mai este alternativa de a avea capacitatea unei rezistențe în timp cu răbdare şi tenacitate, iar de-a lungul perioadei, copilul să acumuleze cunoştinţe care la un moment dat vor veni să  încununeze munca depusă.
Şi eu sunt părinte şi nu de unul ci de doi copii. Copii situaţi pe paliere de vârstă diferite, din generaţii diferite, cu comportamente diferite. Provocarea este de ambele părţi, însă, mă tot dăscălesc să reuşesc a gestiona aceste stări, pe care dealtfel grozav mi le-am mai dorit.
Şi este şi vorba „Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se îndeplinească!”
Eu una mă bucur sincer de reuşitele băieţilor mei, mă adun repede şi cu mai multă răbdare după eşecurile lor şi îmi spun că sunt fericită să pot trece prin toate aceste lucruri, stări, trăiri… până la urmă viaţa.

Pentru mine, esenţa vieţii sunt copiii iar eu am parte de provocări în fiecare zi. Şi ce provocări!
Vă bucuraţi şi voi de aceste provocări? Cum le gestionaţi?

P.S. Această machetă a plecat la Drăgăşani, la Simona. Sunt convinsă că din ea răzbate tot ce este mai bun, pentru că atunci când am lucrat la ea am avut doar energie pozitivă. Mă bucur foarte mult să ştiu că nişte prichindei aflaţi la aşa depărtare de mine, pot simţi şi vibraţia mea. Simonei îi mulţumesc pentru încredere dar şi pentru dărnicia ei faţă de acest colectiv împărtăşind din propria experienţă!

Sănătate şi creativitate îţi doresc, dascăl priceput!