Zile bune! Zile rele!
Şi când te gândeşti că trebuie să treci prin toate, fie că vrei, fie că nu vrei. Important este ca la final să fii în stare să mergi mai departe.
Nu ştiu cum reuşiţi să vă gestionaţi trăirile şi ce fel de puteri aveţi pentru a vă redresa, însă eu ştiu că, după apariţia celor doi copii, multe s-au schimbat la mine. Paleta de trăiri a suferit o accentuare.
Bucuria e mai bucurie!
Tristeţea e mai tristeţe!
Mirarea mai mirare!
Freamătul mai freamăt!
Sunt o persoană optimistă, veselă şi de nenumărate ori am reuşit să ridic moralul celor din jurul meu. Îmi plac foarte mult oamenii şi consider că fără ei nu se poate trăi. Am avut ani de zile convingerea că prietenul este un balsam al sufletului, un om căruia poţi să-i împărtăşeşti şi cele mai ascunse gânduri, cineva cu care să poţi vorbi şi de bune dar mai ale, de rele. Şi am gustat din aceste trăiri 20 de ani dar…. s-a isprăvit!
De ce? Nu ştiu, dar îmi doresc să nu închid ochii înainte să aflu. Am rămas cu o rană care nu se va vindeca niciodată, chiar dacă va trece şi mama Timpului.
Asta nu înseamnă că nu mai cred în prieteni ci cred că ei sunt extrem de rari, şi foarte greu de găsit.
Viaţa are multe capcane şi te pune în situaţii din care ieşi aşa cum poţi. Depinde mult de starea în care te afli atunci. Pentru că nu v-aţi întâlnit cu situaţii în care aţi reacţionat diferit la acelaşi tip de provocare?
Mă gândesc atunci, în astfel de situaţii, la un peşte care se strecoară cu o abilitate deosebită, fără nici o piedică. De fapt cred că este vorba despre mişcare lină, fără zgomot a acestora.
Oare n-ar fi minunat să reuşim şi noi să ne strecuram prin hăţişul de probleme cu aşa uşurinţă?
Vă doresc să aveţi această abilitate şi să daţi la spate toate cele ivite! Şi să vă scăldaţi în ape limpezi!
