Puişorul îngâmfat
Odată un puişor a găsit pe drum o coajă de pepene şi cum peste noapte fusese o ploaie mare, coaja fusese luată şi dusă aproape de gârlă. Acolo a găsit-o puişorul, plutind pe marginea apei.
-Ce bine, a zis el în gând, mi-am găsit o barcă şi mă voi plimba cu ea pe apă! Astfel, puişorul nostru sări în barcă şi începu să se plimbe singur pe apă. Dar când se plimba mai cu drag, iată că în faţa lui ieşi o broască, care spuse:
– Puişorule, te rog frumos să mă iei şi pe mine în bărcuţa ta, să ne plimbăm amândoi. Dar puişorul nostru îi răspunse:
– Singur vreau să fiu, singur vreau să fiu, nu te primesc!
După broscuţă veni o a doua vieţuitoare a apei, un rac, iar acesta il roagă pe puişor să-i fie tovarăş în bărcuţă, dar puişorul îi răspunse şi acestuia:
– Singur vreau să fiu, singur vreau să fiu! Şi se plimba fără să de uite la rac.
După rac veni țânțăraşul apelor care se rugă frumos de tot:
-Te rog, puişorule, primeşte-mă şi pe mine în bărcuţa ta, să fim tovarăşi bune, dar nu este primit nici el.
Iată, însă, că în timp ce se plimba mai cu drag, veni o ploaie care îi răsturnă bărcuţa, iar puişorul căzu în apă.
El se văzu prins între nişte fire de brădiş de pe fundul apei şi nu mai putea nici să se mişte, de prins ce era în sforile brădişului.
-Prieteni! Ajutor, mă-nec! Atât a putut să spună puişorul nostru, care a fugit de tovarăşi.
Broscuţa, care era în apă, l-a auzit şi l-a recunoscut. Repede s-a dus la el şi la scos la mal speriat de ceea ce a păţit şi înfricoşat că ar fi putut să se înece. Broscuţa a vrut să-i arate că nu e supărată de ceea ce făcuse, ea îl va juta acum ca o bună prietenă. Scos la mal, puişorul tremura, se învineţise de frig şi nu putea să se mişte, fiind legat de firele de brădiş.
Dar n-a refuzat să vină nici racul, care s-a grăbit nevoie mare să ajungă la puişor, să-i taie firele,iar după el țânțăraşul, repede cu acul lui i-a făcut o injecţie şi l-a însănătoşit.
Văzându-se ajutat de cei trei prieteni pe care i-a refuzat şi faţă de care s-a purtat urât, pioşorul a lăsat capul în jos şi i-a rugat pe toţi să-l ierte, că nu se va mai purta aşa pe viitor, mulţumindu-le frumos că l-au ajutat să scape de la moarte.
Astfel ei au rămas buni prieteni.
Abia acum a înţeles puişorul că nu e bine să fugi de prieteni şi să trăieşi singur şi mai ales, să te porţi aşa de urât cum s-a purtat el.
Aceste machete le-am confecţionat pentru o grupă de prichindei de trei ani, cu care doamna educatoare a dorit să facă o scenetă. Povestea este aleasă de ea, la fel şi imaginile. Personal aş fi optat pentru altele, însă acestea au fost cele agreate. Dimensiunea lor este cât o foaie A4.
Puişorul îngâmfat este o poveste populară, iar eu am transcris traducerea pe care am primit-o pentru a realiza materialul. Este o traducere care lasă mult de dorit, la fel cum lasă de dorit şi exprimarea gramaticală.
Însă mesajul transmis este important pentru cei mici. La fel şi dorința educatoarei de a face activităţi variate.
Deschid în acest mod un capitol ce doresc a cuprinde cât mai multe astfel de machete, ce vor putea fi folosi cu precădere pentru realizarea mini scenetelor.
Teatrul este extrem de îndrăgit de copii, şi nu numai de ei.
