La întrebarea de mai sus, primul răspuns care-mi vine în minte este – să fie lăsate în pace de către om! Omul care pe unde a trecut, numai rele a făcut!
Animalele rămân din ce în ce mai mult fără teritorii, pentru că nu mai are omul pe unde sta. Şi spre deosebire de acesta, animalele respectă cu sfinţenie natura şi tot ceea ce oferă ea. Dar este de ajuns să vezi ce rămâne în urma multor conaţionali de-ai noştri, după o zi petrecută în natură. E nevoie de o armată de oameni pentru a curăţa după ei, asta dacă stricăciunile nu sunt iremediabile!
Ziua de luni cere pregătire la materia numită „Cunoaşterea mediului”, iar acesta este un prilej foarte bun de a mai completa, dar mai ales de a afla (după caz) cunoştinţe atât de interesante şi folositoare.
Tema ce se cere studiată de această dată se numeşte „De ce au nevoie animalele?” şi vine ca o încheiere a capitolului numit „Animale”. Va urma o evaluare şi se va trece mai departe la fenomene ale naturii. Aştept cu interes abordarea fenomenelor despre natură, temă care este atât de minunată şi pe marginea căreia se pot face o multitudine de materiale, activităţi şi craft-uri.
Dar acum, mai stăm în compania animalelor şi a tot ceea ce este legat de ele. Aşa că Luca a început prin a citi lecţia din manual, asta pentru a vedea ce găsește acolo şi cu ce anume mai putem completa. Acolo, la Reţine! spune aşa:
Pentru a trăi şi a se dezvolta, fiecare animal are nevoie de aer, apă, hrană, lumină şi căldură în mod diferit.
Sunt informaţii de bază ce se cer îmbogăţite. Am apelat, din nou, la câteva dintre cărţile noastre magice. Iar aici mă refer la Memo, enciclopedia Larousse pentru cei mici, la cărţile cu lanternă de la Lidl, pe care nu le găsesc pe nici un site, Prima mea enciclopedie Disney – Mamifere dar şi Mica enciclopedie Larousse pentru copii – Animale.
Pe lângă acestea, am confecţionat alături de Luca, trei cuburi, ce aveau pe feţele lor câte un animal sălbatic din diferite regiuni ale lumii. După ce le-am printat, Luca le-a colorat (a nu se înţelege că le-a colorat el pe toate) le-a decupat iar eu le-am lipit şi ţinut în aşteptare pentru activitatea ce avea să vină.
În timpul în care eu lipeam aceste hârtii pentru a căpăta formă de cub, Luca a citit din cărţile enumerate mai sus, tot soiul de informaţii. Din Memo l-a amuzat din nou informaţia în care se afirmă că şi noi suntem mamifere, iar reacţia lui a fost de chicoteală. Din cărţile cu lanternă a făcut quiz-urile şi a fost foarte încântat de întrebările puse, încât atunci când a venit tatăl lui, a fost provocat şi el la o partidă de întrebări. A reuşit să-l încuie cu o întrebare care suna aşa ,,Unde trăieşte fenecul?” şi tata a răspuns ,, Dar cine este fenecul? „ A citit stând pe sus, pe jos în toate felurile şi s-a amuzat şi bucurat. Iar eu, în tot acest timp, dădeam gata cuburile.
Apoi a urmat o partidă de aruncat cu zarurile- cuburi, iar această etapă a adus cu ea muuulte întrebări, multe explicaţii dar şi multe aduceri aminte. Practic, ce am făcut: am dat cu zarul- cub pe rând toţi, Luca, eu şi tata, iar despre animalul ce îţi cădea pe faţa zarului, trebuia să spui tot ceea ce ştii (acesta a fost regulamentul stabilit de Luca). Cuvintele nu pot reda ce săritură şi câtă energie s-a degajat în cămăruţa în care lucrăm, însă vă pot sugera să încercaţi şi veţi vedea cu propriii ochi ce desfăşurare de forţe are loc.
Etapa finală a fost aceea de completare a unor fişe necesare la şcoală. Am ales modelul de mai jos, pentru a mulţumi toate părţile implicate dar şi pentru că este un sfârşit de săptămână ce a fost destul de epuizant.
În încheiere aş dori să vă întreb: De ce au nevoie animalele, și vă mai rog, să ne transmiteţi şi nouă răspunsul vostru.
