Mâine şcoala mea cea dragă îmbracă haine de sărbătoare. E ziua ei!
Şi pentru că şcoala poartă numele marelui domnitor, o sărbătorim şi noi cu această ocazie, cea a Micii Uniri.
Sunt bucuroasă că sorţii au dorit ca Luca să urmeze cursurile primare în aceeaşi unitate de învăţământ ca şi mine iar de fiecare dată când îi păşesc pragul, îmi aduc aminte cu plăcere de viaţa mea de şcolăriţă. Această unitate de învăţământ, prin vârsta venerabilă pe care o are, 172 de ani, a călăuzit paşii multor oameni de seamă ai acestei tări.
Cele două plăci informative din holul şcolii au menirea de a ostoi setea de cunoaştere a celui care-i trece pragul. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de existenţă, în anul 1992, s-au montat şi două monede comemorative ce te întâmpină cu semeţie încă de la intrare. Fiindcă a venit vorba de ani, iar aici anii erau de ordinul miilor, Luca a dorit să facă nişte socoteli mai complicate, cu ajutorul cărora să afle date despre perioada de funcţionare a şcolii.
Nu am vrut ca această aniversare să treacă neobservată nici acasă, pentru că la şcoala mâine vor fi mai multe activităţi în acest sens, drept pentru care am marcat şi noi, aşa cum ne pricepem şi după inspiraţia de care am avut parte, sărbătoarea şcolarului mic.
Am optat pentru lectura „Ocaua lui Cuza” iar pe marginea ei s-au ţesut mai multe etape, care până la urmă sau dovedit gustate, necesare şi … inspirate!
Aşadar am purces la treabă începând cu citirea acestui text, pe care neavându-l în bibliotecă l-am printat de pe internet. Aşa Luca a putut să vadă despre ce este vorba în această povestire şi ceea ce a citit nu i-a displăcut deloc.
Odată citită povestea a urmat vocabularul de unde copilul a aflat ce înseamnă noile cuvinte întâlnite în text. Aşa s-a făcut vorbire despre „suman”, „oca” şi „putină”. S-a răspuns mai apoi la nişte întrebări prin care am urmărit să văd dacă a înţeles care sunt personajele, ce anume se petrece şi care este învăţătura ce se desprinde. Nu au fost multe întrebări, doar trei. Au urmat apoi alcătuirea câtorva propoziţii cu cuvinte date, iar acestea au fost Alexandru Ioan Cuza, 24 Ianuarie, oca şi încă câteva, dar Luca a vrut să le rezolve doar pe primele trei.
Tema noastră a continuat cu câteva cuvinte ce au trebuit despărţite în silabe. Aici am abordat tot cuvinte întâlnite în textul proaspăt lecturat cum ar fi oca, jupân, tejghea, tunică, untdelemn (care Luca mi-a spus că ştie ce înseamnă, adică untul scos din lemn 🙂 ) şi domnitor.
A trecut apoi la o provocare, aceea de a transforma nişte expresii, după modelul dat. Modelul arăta în felul următor: floarea vişinie – florile vişinii – vişiniile flori iar faptul că a ştiut că rezolve cerinţa i-a adus o mare bucurie. Voi ataşa la finalul articolului fişele pe care Luca le-a lucrat, poate că va fi cineva care v-a dori să le completeze. Continuarea activităţii noastre a constat în scrierea la plural a câtorva substantive. Mai aveam pregătit şi un aritmogrif din „Rebusuri şi integrame şcolare – clasele I-IV”, de Marcela Peneş, Editura Ana, Bucureşti, 2000, însă Luca nu a dorit să-l facă. Nu am insistat cu toate că era foarte frumos şi la obiect, însă mai având material pregătit am considerat că este mai constructiv să trec mai departe. Am ştiut că ceea ce avea să urmeze va fi foarte gustat aşa că la vederea cartolinelor şi a coşuleţului Luca a avut reacţia scontată. Și am continuat cu voie bună. Pentru această etapă a jocului nostru am pregătit mai multe cartoline iar scopul a fost ca Luca să găsească sinonimele unor cuvinte. Aceste cuvinte au fost: sătean, studii, unificare, cinstit, frumos, conducător şi isteţ. Totul a decurs foarte frumos, cu voie bună şi dorinţă de lucru.
Ca o paranteză, în activităţile pe care eu le fac acasă, nu insist foarte mult asupra unui lucru, chiar de consider că materialul este frumos şi bun. Daca Luca nu doreşte în acel moment, îl las pe mai târziu sau, după caz chiar pentru altă zi pentru că nu pot lucra cu el,cu forţa. Nu se mai concentrează şi nu mai dă randament. Aşa că prefer să mă mulez pe ritmul lui şi pe plăcerile rostite. Dar ştiu ce-i place şi caut să îmbrac activităţile de aşa natură, încât să vrea să le lucreze singur, după bunul plac, copilul considerând că el este cel care alege şi nu eu.
Am încheiat cu o machetă didactică, cum altfel!
Am confecţionat o machetă ce reprezintă harta României din anul 1859, anul Unirii, iar aici Luca a putut vedea cine cu cine s-a unit, cum arăta atunci harta ţării noastre, care erau vecinii noştri, dar şi o parte din oraşele ce există şi astăzi. A fost încântat şi curios de toate cele aflate. Dacă la celelalte machete copilul doar ataşa cartolinele, acum Luca a participat efectiv la confecţionarea ei. Ceea ce a ieşit sper să vă placă. Ţin să precizez că este foarte utilă şi uşor de priceput.
Fişele folosite de Luca sunt sunt următoarele:
Vă invit mâine, pe toţi, indiferent de unde sunteţi, să jucăm Hora Unirii. Poate este mai necesar ca niciodată să fim uniţi şi să ne bucurăm unii de alţii!
Hora Unirii de Vasile Alecsandri
1857
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
