Odata cu aniversarea lui Luca ne-am adus aminte, căutând în cutia în care stau depozitate aceste lucruri, tot soiul de întâmplări petrecute de la venirea lui pe lume și nu numai. Acum sa nu credeti ca pot face cine stie ce magie sa pot depozita … întâmplări!
Sau adunat atât de multe fotografii, atât de multe materiale iar fiecare spune câte o poveste foarte importanta pentru noi. Amintirile, clădite una câte una vor deveni peste ani, cea mai de preț comoară, iar odată cu ele se poate observa cum se conturează și etapele prin care trece un om, de la venirea lui pe lume și până în prezent.
Și la Răzvan am găsit, cu mare greu un jurnal al bebelușului, adus de moldovenii de peste Prut, jurnal care la acea ora l-am considerat cea mai frumoasă tipăritură pe care o văzusem eu vreodată. Și acum la fel o consider, în postura lui de Jurnal al lui Răzvan!
Dar cea mai dragă amintire în ceea ce-l privește pe Răzvan, sunt biscuiții muzicali pentru care aveți și rețeta scrisă. Acești biscuiți ascund o poveste minunata, iar cine se uita la ei și are abilitatea necesara, o va desluși. Anii trecuți peste ai au tras din seva lor (a se citi unt!) însă, chiar și așa, sunt unici.
Eu am darul (sau poate nu-i un dar ci o construcție moștenită) de a aduna ceea ce consider că este important din viata copiilor mei, dar nu numai a lor ci și a noastră, ca familie.
Acum, de când a sosit și Luca în mijlocul nostru, trebuie să fiu mai atentă să nu scap cele mai reprezentative evenimente din viața lui. Ori dacă mă întrebați pe mine, tot ce este legat de el (și evident că și de Răzvan!) este foarte, dar foarte important și aș dori ca eu să pot revedea, așa ca-ntr-un film atunci când doresc, secvențe care mi-au încălzit ființa.
Când Răzvan a împlinit 10 ani, i-am făcut un album aniversar în care am pus primele lui lucrări, din fiecare etapă. Este un album clasic, în care foile de carton alternează cu foile de pergament, într-o îmbinare perfectă de texturi. Aici veți regăsi cum a desenat Răzvan eclipsa totală de soare, cum făcea socoteli la 4 ani, prima lui compunere, primele lui cochetări cu limba greaca și engleză, primul fax pe care l-am primit de la el, primul bilet (ce l-am găsit pus pe usa!) în care protesta ca nu este pedepsit și el, așa ca alți colegi de-ai lui si multe alte „prime”.
Este mai mult decât evident, că și Luca a întrebat de ce nu are și el așa un album iar eu i-am explicat că-l va primi atunci când va împlini 10 ani. Dar până atunci am încercat să deslușim mai pe-ndelete cine este și din cine se trage.
Am găsit un sprijin de nădejde în enciclopediile din biblioteca lui iar informațiile citite l-au mai dumirit. Pentru a face și el un arbore genealogic, am pregătit unul pe care l-am confecționat din carton colorat, iar ca să fie mai bine înțeles, am delimitat cromatic pe mine și neamurile mele de cele ale soțului meu. Luca a scris cine ,,stă” pe fiecare frunză. Însă înainte de-a scrie pe aceste frunze, Luca a mai studiat, chiar în amănunt aș putea spune, albumul lui, iar acolo a găsit multe lucruri interesante cum ar fi: brățara lui din maternitate, fotografia fpcuta exact după ce a intrat în contact cu această lume, tatăl lui asistând la naștere și așa putând filma și fotografia totul, cartea lui îndrăgită, „Annie furnicuța”, dar și primul bilet de avion. A chicotit mult, s-a foit iar întrebările au curs!
Apoi a trecut efectiv la completatrea arborelui pregătit. I-am luat pe toți la rând, care din partea mamei, care din a tatălui, am stabilit gradele de rudenie și cel mai important, am vorbit despre rudele care sunt așa cum ți le-a dat Dumnezeu. Exact cum este și cu colegii, dar și cu vecinii.
Apoi a completat o Diagrama Venn în care subiecții au fost el și verișorul lui, Sebi. A ajuns la concluzia că au multe puncte comune.
Au fost făcute și niște fișe pe care le veți desluși mai jos. ,,Interviul ” luat lui bicala a constituit un prilej de mare forfotă pentru Luca, ce nu reușește să și-o imagineze la vârsta lui. Am anexat și fișa cu Interviu de familie – Istorie personala și în alb, poate va mai fi cineva interesat să observe reacția copilului când este pus în astfel de situații.
Poveștile despre noi adulții de astăzi spuse copiilor, sunt foarte interesante și gustate de ei. Stă în firea omului să cunoască și detalii spuse chiar de protagoniști. Și dacă veți face un exercițiu de memorie, veți descoperi că (asta dacă ați fost privilegiați de soartă, având niște părinți altfel) freamătul nu a dispărut nici în ipostaza de povestitor.
Nu doresc să închei înainte de a vă arăta amprentele pe care le-am făcut lui Luca. Sunt din lut grecesc, nu atât de evoluate precum cele pe care le-am văzut nu de mult, însă pentru noi sunt cele mai frumoase și mai reușite. Primele le-am făcut la 6 luni, după care am mai repetat experiența. Oricum, cele mai delicate sunt cele confecționate până-ntr-un an, și asta pentru că sunt atât de micuțe iar tălpițele sunt neumblate.
Acestea sunt o parte din amintirile noastre, inestimabile și cuibărite în mintea și sufletul meu într-un loc în care, doar eu am acces. Chiar dacă par fără viață, ele emană atâta sentiment și vibrează de câte ori sunt atinse. Îmi doresc să fi reușit să le transmit și băieților mei acest exercițiu, pe care să-l facă și ei, în calitate de tătici.
6 gânduri despre “Activități educative copii – Despre arbori și rădăcini, despre amintiri unice și irepetabile”
Ce frumos! Imi place tare mult ideea cu jurnalul primilor 10 ani!
Multumesc Ioana si La multi ani pentru ziua de ieri. Am considerat ca 10 ani reprezinta prima decada extrem de importanta in viata unui om. Unde mai pui ca in aceasta perioada se acumuleaza informatiile ce vor folosi ca trambulina pentru mai tarziu. Aceasta a fost ideea atunci cand l-am confectionat. Te imbratisez cu drag!
Interesant! Urmăresc cu interes toate postările și sper să aplic unele idei când voi avea calitatea de bunică. Ești o mamă extraordinară!
Multumesc frumos Alina. Si eu imi doresc sa ajung bunica si sper sa se intample asta peste nu prea multi ani. Fiul meu cel mare, care acum are 18 ani, tot imi spune ca doreste sa aiba copii mai repede, sa fie un tata tanar, si tot ma intreaba daca am sa-l ajut. Iar eu abia astept! Iti multumesc pentru atentia pe care ne-o acorzi si daca din cand in cand ne mai dai cate ceva de stire, mare bucurie o sa ne aduci.
…ce frumos le-ati aranjat pe toate…si ce ‘mostenire’ unica si de neegalat le lasati….cred ca albumele respective, cu tot ceea ce contin, vor fi si mai valoroase cand vor creste si vor avea copiii lor…care probabil vor avea ocazia sa faca o incursiune in trecut prin prisma amintirilor…
Mulţumesc frumos, Oana! Atunci când le-am făcut, sincer îţi spun că m-am gândit la mine, pentru ca mai apoi, datorită bucuriei pe care ţi-o aduc, te gândeşti cum vor reacţiona copiii lor, când le vor avea în faţă. Sunt nişte etape cu care nu te mai întâlneşti şi pe care, oricât ţi-ai dori, la un moment dat le uiţi amănuntele. Îţi multumesc încă o dată!