Sfârşitul lui 2013 avea să-mi aducă o mare surpriză. În căsuţa mea de mail, încă nespartă de hackeri, am găsit un mesaj de la Ioana Papadopol. Acesta mi-a adus mare bucurie şi spun asta deoarece de mai multă vreme urmăream activităţile pe care ea le desfăşoară in cadrul atelierelor denumite Miniartshow. Vă invit să urmăriţi ceea ce se întâmplă sub această siglă, acolo unde există programe de educaţie prin teatru pentru copii de 0- 14 ani, ateliere de creaţie, spectacole şi organizări de evenimente.
Şi cum spuneam, Ioana a pomenit că atelierele încep în data de 5 ianuarie având ca tema ,,Sporul casei” şi am considerat o idee frumoasă şi antrenantă de-a lucra, cot la cot cu ei, dar la sute de kilometri depărtare.
Noi nu suntem la prima ispravă de acest gen, am mai făcut o activitate în care Luca a lucrat alături de un coleg de clasă pe nume David, iar acum ne aducem aminte cu mare drag de acea intâlnire. Câteva imagini vor fi mai sugestive.
Iată că, nu eram străini de acest tip de activităţi, doar că de această dată am ales un model puţin mai complicat, pentru că şi Luca a mai crescut cu 1 an. Am pregătit cele necesare şi la ora 11, precum copiii din Bucureşti, ne-am apucat de lucu. Am făcut trei schiţe din care Luca a ales copacul ce are în mijloc o inimă.
Colecţia noastră de seminţe a fost îmbogăţită şi am adaugat pe lângă năut, soia, fasole mare şi mică, seminţe de floarea soarelui şi dovleac, cafea, linte roşie şi verde şi orez, seminţe de muştar, boabe de piper roşu, mac, dar şi zahăr colorat în patru culori.
Pe lângă schiţe am pregătit şi două sticluţe în care să facem Sporul casei, urmând a ne hotărâ pe parcurs pe care o vom folosi. Deasemenea am mai pregătit bucăţi de cânepă şi in, bandă colorată ornamentală.
Acestea aflându-se în faţa noastră, nu a mai rămas decât să le îmbinăm, fiecare după propria dorinţă. Şi a fost foarte frumos! Luca a avut răbdare, nesperat de multă răbdare şi cred că acest lucru s-a datorat şi faptului că a ştiu că face această activitate deodată cu copilaşii din Bucureşti.
După ce Luca a terminat lucrarea lui, care a ieşit atât de frumoasă, că trebuie neaparat să-i găsesc o ramă pentru a îi putea scoate în evidenţă frumuseţea, am confecţionat şi eu o sticluţă, în care am îmbinat seminţele într-un mod care reflectă starea mea de la acea oră.
Iată că, pentru prima dată am lucrat cot la cot cu cineva care face acest tip de activităţi în cadru organizat şi cu mai multă lume. În ce ne priveşte, de-a lungul timpului am fost doar noi, Luca, Răzvan (din când în când) şi câte un coleg de-a lui Luca, David, Leo , Sebi. Pentru noi, spiritul în care am petrecut aceste două ore cât a durat activitatea noastră, a fost unul inedit şi ne-ar bucura dacă am mai putea repeta această experienţă.Îţi mulţumim Ioana Papadopol pentru idee.
În privinţa Miniartshow, vă dorim inspiraţie şi creativitate maximă! Cu aşa mentori e şi greu să te abţii să nu participi!
