Activități educative copii – Poezii arămii! – Toamnă mica de Gheorghe Tomozei

„Toamnă mică”

Pe măsura lui e totul
cu târlici și ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
niște jucării mai mari…
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
și pe patu-i, stând de-a latul,
nu știi, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
și-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică…

Nu puteam rata așa un început de noiembrie! Cred că cei care au reușit să descrie toamna așa minunat trebuie că au trăit în așa zile superbe.
Noi am fost în Dumbravă și când să plecăm de acasă, Luca a luat cu el și cărticica aceasta de poezii, pe care o tot vedea pe măsuța lui.
Se pare că nu i-a displăcut deloc și împreună, am savurat clipe irepetabile!

Fără pereche

Am zărit aseară, vie,
printre ierburile vechi,
o blăniță cenușie
și-o pereche de urechi.

Îmi părea că stă de veghe
în grădina de curechi.
Ce urechi fără pereche!

Ce pereche de urechi!
Îmi părea că stă de veghe
în grădina de curechi

Luna

Apare dintre nouri, dintr-o dată,
ca o prințesă veșnic întristată
și-și lasă-n ierburi seară după seară,
ca după bal, pantofii mici de ceară.

Iat-o, c-o frunză chipul și-l subţie,
și-n țara ei cu nevăzute ploi
mici veveriţe rochia-i sfâşie…
În lună este toamnă, ca la noi…

Zbor

Ce e dincolo de lună,
ce e dincolo de stele,
cine frunzele le-adună
în ograda casei mele?

Cine, peste jgheabul morii,
bruma prinde s-o reverse,
cine răvășeşte norii
și-npiciorongate berze?

Toamna, toamna cea fierbinte
suie, peste crengi, ușor.
Toamnă, dacă sunt cuminte,
Ai să mă înveți să zbor?

Sfârsit de toamnă

Frunză a pădurii mele,
unde zbori, pe unde treci?
Poate aluneci printre stele,
pe albastrele poteci,
poate, galbenă, cobori
în pâraie vechi şi mori.

Frunză a pădurii dragi
de mestecăniş și fagi,
glasul nostru mic te-ndeamnă
ca, în fiecare toamnă,
după ce vei fi zburând
să te-ntorci la noi, curând…

Rândunica verde

Iat-o, s-a desprins din ramuri,
lunecă pe lângă geamuri
şi se stinge-n zare frunza,
frunza toamnelor, ascunsa…
În vazduhuri, lin se pierde,
ca o rândunică verde…

Liniştea

Liniștea-naintea ploii,
cu tic-tac-il ghionoii
peste satul tot se lasă
și ne-s trâns pe toți acasă.

Și bunicii și nepoții
lângă vatră stăm cu toţii.
Mai târziu, târziu, cănd plouă,
mirosim a pâine nouă.

,,Pădure”

Știu stejarii ruginind
frunza-și scutură foșnind.
Știu, sub ierburi veștede
ghici-ciuperca nu mai e.

Ghinda cade picurând
umbra-i dulce pe pământ.
…Să rămână, cel puţin,
zmeura lui Moş Martin…

Acestea au fost poeziile din minunata cărticică. Luca le-a citit pe toate, de mai multe ori, după care l-am rugat să-și aleagă una dintre ele pe care s-o transcrie.

A ales  „Liniștea”.

Apoi a căutat cuvintele necunoscute în dicționar și le-a scris tot pe aceasta fișă.
L-am rugat să-mi spună dacă observă vreo ortogramă și a specificat ca da, „ne-a”.
Am deslușit apoi ce este cu acesta ortogramă, când anume se scrie legat și când cu cratima, după care a făcut câteva exerciții din cărticelele cu ortograme.

Cărțile din care am lucrat sunt următoarele:

Este o toamnă strașnică! Vă doresc să vă bucurați de ea, din plin!